Lumea fotbalului se reunește în fiecare an cu ocazia decernării Balonului de Aur. Evenimentul datează încă din anul 1956, când revista France Football a decis să acorde un premiu special pentru cel mai bun jucător european, pe baza voturilor unor jurnaliști de pe tot continentul. Dincolo de controversele apărute în ultimii ani, rămâne o tradiție încă urmărită cu interes.
Astăzi ar părea ceva fantasmagoric în fotbalul românesc să avem un jucător măcar nominalizat pe lista scurtă. Pe vremuri însă, deoarece nu eram atât de certați cu balonul rotund, dar și datorită faptului că premiul era acordat exclusiv pentru europeni până în anul 1995, câțiva fotbaliști români și-au făcut apariția printre candidați. Primul a fost Dumitru Macri de la Rapid în 1961, dar vorbim astăzi despre cei care și-au câștigat locul printre cei mai buni în timp ce îmbrăcau tricoul lui Dinamo. Așa cum vă așteptați, câinii sunt cei mai numeroși la acest capitol.
1970: Cornel Dinu Si Florea Dumitrache CATE 1p – locul 24
Începutul fotbalului românesc modern a fost marcat de participarea echipei naționale la Campionatul Mondial din Mexic. Generația „Guadalajara” a fost prima care a scos capul în lume după perioada interbelică, iar Dinu și Dumitrache au fost doi dintre exponenții de seamă. S-au născut în același timp cu Dinamo, au crescut în Ștefan cel Mare și au impresionat la cel mai înalt nivel, contra Angliei (campioana mondială en-titre) și Braziliei (campioana mondială din acel an).
Pe plan intern, Dinamo a terminat în 1970 doar pe un modest loc 5, și a pierdut finala Cupei României contra Stelei, dar a obținut în premieră dreptul de a evolua în Cupa Orașelor-Târguri (precursoarea Cupei UEFA). O calificare lejeră în primul tur contra celor de la PAOK Salonic ne-a permis un prim duel contra lui Liverpool, pierdut cu 1-4 la general.
Cornel Dinu a fost desemnat fotbalistul anului în ancheta Gazetei Sporturilor din 1970, în timp ce Mopsu’ a ieșit pe locul trei, după Rică Răducanu.
1975: Dudu Georgescu 11p – locul 10
A crescut la Progresul, a făcut o escală la Reșița, iar ulterior a ajuns în Șoseaua Ștefan cel Mare în 1973. S-a impus rapid, iar în sezonul 1974-75 câștigă campionatul cu Dinamo și înscrie 33 de goluri care i-au adus nu doar titlul de golgheter în Divizia A, ci și Gheata de Aur a Europei.
Evoluează în toamna acelui an în ambele manșe ale dublei din turul I al Cupei Campionilor Europeni, contra marelui Real Madrid, face un meci legendar în tricolor contra danezilor în campania de calificare pentru Campionatul European din 1976, și iese golgheterul grupei, împreună cu Zoli Crișan.
În mod firesc, vine nominalizarea la Balonul de Aur, alături de un onorabil loc 10 în ierarhie, deasupra unor fotbaliști precum Gerd Müller, Grzegorz Lato sau Johan Neeskens.
1976: Dudu Georgescu 4p – locul 15
Anul următor vine cu o nouă nominalizare, Dudu Georgescu fiind primul fotbalist român care se bucură de această onoare. Își adjudecă un nou titlu de golgheter pe plan intern, dar pierde Gheata de Aur în fața cipriotului Sotiris Kaiafas, de la Omonia Nicosia. Dinamo termină pe locul secund în Divizia A, în spatele Stelei, dar începe mult mai bine sezonul următor și câștigă cu 5-2 în fața rivalei din Ghencea, partidă în care Dudu marchează o dublă.
Pe plan european, suntem aproape de un rezultat istoric contra lui AC Milan. După o remiză albă pe stadionul Dinamo, Alexandru Sătmăreanu deschidea scorul pe San Siro, dar italienii întorc rezultatul în minutul 74.
Dudu devine fotbalistul român al anului 1976 și obține 4 puncte în topul celor mai buni jucători europeni, într-un an dominat de marele Franz Beckenbauer.
1977: Dudu Georgescu 6p – locul 9
Statutul lui Dudu Georgescu în fotbalul european începea să fie cât se poate de solid. Acesta își depășește performanța din 1975 în ierarhia Balonului de Aur, locul 9 fiind un nou record în acel moment pentru fotbalul românesc.
Nu știm în ce măsură pierderea Ghetei de Aur în anul precedent l-a afectat, dar pare destul de limpede că obiectivul unui nou astfel de trofeu individual a fost setat încă de la început. Sezonul 1976-77 a fost încheiat cu 47 de goluri, un record absolut până la apariția unor jucători precum Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo.
Dinamo câștigă un nou titlu de campioană și este iarăși aproape de o performanță în cea mai importantă competiție europeană. Pe 15 septembrie 1977, Dudu Georgescu înscrie golul victoriei din meciul cu Atletico Madrid din turul I, dar spaniolii întorc rezultatul în retur.
Cu toate că anul 1977 rămâne unul trist pentru echipa națională, din cauza meciului pierdut în fața Iugoslaviei (4-6), în urma căruia am ratat calificarea la Campionatul Mondial din Argentina, Dudu termină cu 6 reușite, acesta fiind cel mai prolific an al său în tricolor.
Toate aceste cifre n-au fost însă de ajuns pentru a-l depăși pe Ladislau Bölöni, care s-a impus în ancheta anuală realizată de Gazeta Sporturilor.
1987: Rodion CAmAtaru 2p – locul 21
Mijlocul anilor ’80 aduce predarea ștafetei puterii în fotbalul românesc. În timp ce Steaua duce până la capăt planul prezidențial de triumf sportiv socialist, Dinamo schimbă liniile și îl aduce pe bancă pe Mircea Lucescu, alături de legendele Băniei, Ilie Balaci și Rodion Cămătaru. Ajuns la 31 ani, „Cami” a acceptat mutarea în urma promisiunii că va fi lăsat să plece în afara țării.
În primul său sezon înscrie 44 de goluri și devine al doilea fotbalist român care câștigă Gheata de Aur, retrasă mai târziu din cauza jocurilor de culise din campionatul intern. Dinamo termină campionatul pe locul secund și pierde finala Cupei în fața Stelei. Mergem în Cupa Cupelor dar suntem eliminați încă din primul tur în fața belgienilor de la KV Mechelen, care vor urma să câștige competiția în 1988. De asemenea, echipa națională ratează calificarea la Campionatul European în urma egalului din Austria.
1987 a fost un an controversat și nu foarte reușit pentru suflarea dinamovistă, dar valoarea lui Rodion nu putea fi umbrită de orgoliile Ministerului de Interne, care căuta orice mijloc prin care putea concura cu echipa Ministerului Apărării, uneori peste limita bunului simț. Cămătaru a fost pe lista candidaților pentru Balonul de Aur și a cules două puncte, la fel ca Gheorghe Hagi.
Așa s-a scris ultima pagină alb-roșie în cartea Balonului de Aur. Rodion a fost, și avem o bănuială că va fi pentru totdeauna cel din urmă dinamovist nominalizat la prestigiosul titlu. Rămânem cu satisfacția de a fi clubul din România cu cele mai multe prezențe în inventarul organizat anual de France Football. Ultima apariție românească pe această listă s-a produs în anul 2003, când Adrian Mutu și Cristian Chivu au fost nominalizați. Fostul nostru atacant a obținut un punct, fundașul aflat pe atunci la AS Roma niciunul.
Lasa un comentariu