Pe vremea când fotbalul european respira un aer mai boem și mai puțin industrializat decât în prezent, piramida competițiilor inter-cluburi nu era încă bine structurată. Înainte ca UEFA să devină colosul instituțional de astăzi, au existat câteva competiții separate care aveau ca scop întrecerea la nivel european a celor mai populare cluburi.
Dacă locul 1 din România avea garantat accesul anual în Cupa Campionilor Europeni, odată cu debutul lui Dinamo din 1956, nu exista aceeași predictibilitate și în cazul locurilor 2 sau 3.
Cluburile situate la estul Cortinei de Fier erau invitate în număr limitat în Cupa Orașelor Târguri (competiția care urma să devină mai târziu Cupa UEFA sau UEFA Europa League de astăzi). Ba mai mult, țara noastră nu a avut nicio reprezentantă în primele patru ediții.
O consecință firească a acestei izolări a fost decizia țărilor din Europa de Est de a înființa o nouă competiție pentru cluburile care nu erau incluse în cadrul întrecerilor UEFA, astfel luând naștere, în anul 1960, Cupa Balcanică. A nu se confunda cu Cupa Balcanilor, fondată în 1929 și rezervată echipelor naționale.
Prima ediție a luat startul cu doar 5 cluburi și a fost câștigată de Steagul Roșu Brașov, viitoarea FC Brașov. Datorită locului secund obținut de Dinamo în sezonul 1960-1961, clubul din Ștefan cel Mare a fost invitat să participe la a doua ediție a competiției, una ceva mai extinsă, cu 8 cluburi împărțite în două grupe, câștigătoarea fiind decisă în urma unei finale în sistem tur-retur între liderii celor două serii.
PRIMUL COSMAR ALBANEZ
Dinamo Tirana, Fenerbahce Istanbul și Levski Sofia au fost colegele noastre de grupă. Debutul în noua competiție a avut loc chiar de Crăciun în Albania, pe 24 decembrie 1961, pe un teren greu încercat de ploile abundente din acele zile.
Dinamo Tirana a deschis scorul în prima repriză, dar bucureștenii au revenit în partea a doua și au egalat prin Ion Țîrcovnicu în minutul 73. Conform lui Constantin Teașcă, tehnicianul lui Dinamo de la acea partidă, cel care a oferit și cronica partidei pentru Sportul Popular, Ion Pîrcălab a ratat în final șansa victoriei din cauza unei bălți aflate în careul advers.
Primul joc pe teren propriu s-a desfășurat pe 11 martie 1962, la scurt timp înaintea începerii returului în Divizia A. Dinamo Tirana ne-a întors vizita și a plecat cu toate punctele din Șoseaua Ștefan cel Mare.
Evoluția viitoarei campioane a României a fost mult sub așteptări, mai ales în prima repriză, când albanezii își asiguraseră un avantaj confortabil de 3-1. Golul dinamovist a fost înscris de Ion Pîrcălab din lovitură de pedeapsă.
Tot atacantul nostru a micșorat diferența la începutul părții secunde după un nou penalty, dar nimic nu s-a mai putut face pentru ca Dinamo București să scoată măcar un punct.
DECEPTIE PE „REPUBLICII”
Călătorim până în vara anului 1962, în luna august, când Levski Sofia ateriza la București pentru următoarea etapă a Cupei Balcanice. Urma să schimbăm locul de întâlnire, partida cu bulgarii având loc pe defunctul stadion Republicii.
Dinamo a început mai bine partida, a intrat în avantaj la pauză, scor 2-1, prin golurile marcate de Gheorghe Ene și Haralambie Eftimie, dar desfășurarea din partea secundă a fost halucinantă. Vecinii din sud au marcat de trei ori în șapte minute și au întors rezultatul, semnând o nouă înfrângere în contul nostru.
O lună mai târziu, în septembrie 1962, Dinamo a desfășurat un adevărat maraton internațional, cu două partide în Cupa Balcanică, returul de la Sofia cu Levski și deplasarea de la Istanbul, cele două jocuri fiind intercalate în mod convenabil și cu dubla pe care clubul a susținut-o în primul tur al Cupei Campionilor Europeni în compania campioanei Turciei, Galatasaray.
IN SFARSIT VICTORIE IN CUPA BALCANICA
Dacă revanșa contra celor de la Levski nu s-a mai concretizat, meciul terminându-se indecis, 1-1, golul nostru fiind marcat de același Ion Pîrcălab, Dinamo a obținut prima victorie în această competiție la Istanbul, într-o manieră categorică.
La câteva zile după ce a fost eliminată din cea mai importantă competiție europeană, Dinamo a rămas în cel mai mare oraș al Turciei și a învins cu 4-2 pe Fenerbahce după ce inițial Pîrcălab cu o dublă, Eftimie și Ene II duseseră scorul la 4-0.
Returul de la București avea să rămână în aer deoarece turcii au renunțat la deplasările pentru ultimele două jocuri, neavând șanse matematice de câștigare a grupei și de calificare în finală.
Levski Sofia a terminat grupa pe prima poziție cu 9 puncte. Bulgarii s-au întrecut cu Olympiacos Pireu pentru trofeu, dar acesta a luat drumul Greciei după o finală decisă în trei manșe.
Dinamo a încheiat competiția pe locul 3 al grupei, un rezultat nesatisfăcător având în vedere nivelul valoric al echipei care urma să adune patru titluri consecutive în Divizia A, dar experiența internațională acumulată a fost, fără îndoială, extrem de utilă.
A fost prima și ultima participare a clubului nostru în Cupa Balcanică. Din nefericire, nu am reușit să găsim niciun fel de imagini, foto sau video, de la aceste partide.
Competiția a continuat până în sezonul 1993-1994, dar a reușit cu greu să capteze atenția într-o piață dominată de marile cluburi europene din occident. Pe lângă Steagul Roșu Brașov, alte trei cluburi românești au mai ridicat acest trofeu: Rapid București (1964, 1966), Sportul Studențesc (1980) și Inter Sibiu (1991).
Istorie alb-roșie by Tribuna Dinamo, varianta dedicată aventurilor din Europa:
Episodul 1: DINAMO, PRIMA ECHIPA ROMANEASCA IN CUPA CAMPIONILOR EUROPENI