DINAMO, PRIMA ECHIPA ROMANEASCA IN CUPA CAMPIONILOR EUROPENI

Tribuna Dinamo a pornit, în urmă cu câteva săptămâni, un demers de informare pentru suporteri.

Vrem, prin entuziasmul nostru și instrumentele de arhivă de care dispunem, să vorbim, aici și pe social media, despre cele mai importante repere din istoria clubului pe care-l iubim atât de mult: trofeele câștigate de-a lungul timpului, precum și aventurile europene, de la partide din Cupa Campionilor până la cele din Cupa Orașelor Târguri sau Cupa Balcanică.

După primul trofeu cucerit (POVESTEA AICI), campionatul național din 1955, Dinamo a devenit primul club autohton care a participat în Cupa Campionilor Europeni, competiție aflată atunci, în sezonul 1956-1957, la doar a doua ediție.

Trebuie menționat că, la momentul respectiv, Cupa Campionilor Europeni era eliminatorie. Aceasta însemna un tur preliminar și, ulterior, o primă rundă echivalentă optimilor de finală de astăzi, mai apoi sferturi, semifinale și marea finală.

Prim duel european, depasit cu brio

Sorții au decis ca pentru debutul nostru european, adversară să ne fie Galatasaray Istanbul, o forță a fotbalului turc, ca și în prezent, alături de celelalte două rivale din oraș, Beșiktaș și Fenerbahce.

Într-un format simplu, am jucat tur-retur contra echipei din Istanbul și am reușit să ne calificăm, cu emoții, trebuie să recunoaștem, în faza următoare.

Într-o zi de duminică, pe 26 august 1956, în turul de pe Stadionul „23 August”, „Dinamo București nu s-a desmințit! Echipa noastră campioană <<a călcat cu dreptul>> în marea competiție internațională, Cupa Campionilor Europeni“ și s-a impus cu scorul de 3-1 prin golurile marcate de Gheorghe Voica (minutele 10 și 66) și Alexandru Ene (minutul 81).

„Nimic de zis despre acest gol! Un singur lucru doar: să-l felicit pe tînărul atacant romîn, pentru frumusețea și plasamentul loviturii pe care – sincer să fiu – am admirat-o în… spectator”, declara, după meci, portarul formației oaspete, Turgay-Saim, despre reușita secundă a lui Gheorghe Voica.

Pentru turci a marcat Metin Otkay, unul dintre cei mai mari atacanți turci din istorie și un prim „balaur” care a „pișcat” pe Dinamo în confruntările directe.

ANTRENORUL TURCILOR, „MAMA OMIDA” INAINTE DE RETUR

La cald, după meciul tur, în ceea ce numim astăzi flash-interviu, Gündüz „Baba” Kılıç, antrenorul lui Galatasaray, a „prevestit” ce avea să se întâmple la retur.

„[…]Concret, cred că vom cîștiga. N-aș putea să vă spun dacă în urma victoriei de acolo ne vom califica în turul următor al Cupei[…]”.

Și, într-adevăr, Galatasaray a învins în returul programat pe 30 septembrie 1956 în Istanbul.

Și, la fel de adevărat, a ratat calificarea în faza următoare.

Ion Suru a deschis scorul pentru Dinamo în Turcia în minutul 30 și a făcut 3-1 la general. Kadri Aytac a egalat la 1 în minutul 40, iar Metin Otkay ne-a mai „înțepat” o dată, în minutul 90, dar prea târziu pentru a împinge meciul în prelungiri.

„La Istanbul, dinamoviștii au arătat că știu să joace meciurile-cheie pe teren străin. Ei au jucat deosebit de calm, mai ales în prima repriză”, se arată în cronica din Sportul Popular de la 1 octombrie 1956.

Dinamo se impune cu 4-3 la general și merge în următoarea fază a competiției, optimile de finală, unde avea să întâlnească pe Ț.D.N.A. Sofia, campioana Bulgariei.

Scor de maidan in optimile de finala

Turul următor al Cupei Campionilor Europeni a fost în antiteză cu primul, disputat în compania celor de la Galatasaray.

Dinamo a mers la Sofia pentru turul cu Ț.D.N.A., viitoarea CSKA, însă bulgarii au învins la scor de maidan, 8-1.

„Nimeni din cei peste 45.000 de spectatori nu-și putea închipui că întîlnirea Ț.D.N.A. – Dinamo București, din cadrul Cupei Campionilor Europeni, se va sfîrși cu un scor atît de sever.

[…] Ț.D.N.A. a făcut o partidă foarte bună, jucînd într-un tempo rapid din primul și pînă în ultimul minut. Jocul său s-a caracterizat printr-o continuă mișcare, un plasament excelent și șuturi puternice de la orice distanță […].

[…]Bucureștenii au comis o mare greșeală jucînd pe zonă și nu la om, ceea ce a convenit fotbaliștilor bulgari […]”.

Destul de modernă și concretă analiza?

Colev (12′, 27′, 56′, 64′), Milanov (21′, 67′), Panaiotov (66′) și Dimitrov (80′) au marcat pentru vecinii de la sud, Băcuț I, din penalty, în minutul 80 pentru noi.

REVANSA CU O ZI INAINTE DE REVELION

Atipic vremurilor noastre, returul cu Ț.D.N.A. Sofia a avut loc la București pe data de 30 decebrie 1956, adică cu o zi înainte de Revelion și de trecerea în 1957.

Trebuie menționat, în primul rând, conform ziarelor vremii, că delegații celor două echipe stabileau datele de disputare ale partidelor în funcție de calendar și nu UEFA.

Mai apoi, de ce 30 decembrie?

Ei bine, ca să punem în context, în anul 1956 s-au organizat Jocurile Olimpice în Melbourne, Australia, cel mai sudic oraș unde a avut loc acest eveniment sportiv.

Aici, din cauză că anotimpurile Emisferei Sudice sunt diferite față de cele din Emisfera Nordică, Jocurile Olimpice n-au avut loc vara, ca de obicei, ci în perioada noiembrie-decembrie.

Mai mult, ediția din 1956 a fost strâns legată de un context socio-politic global dificil. Multe state au boicotat Jocurile Olimpice fie din cauza Crizei Canalului Suez, fie din cauza invaziei URSS în Ungaria.

Lăsăm politica, revenim la fotbal. Bulgaria a obținut medaliile de bronz la ediția respectivă, în timp ce URSS învingea Iugoslavia în finală, deci 3 echipe din blocul estic pe podium.

Sigur, în timp ce țările din Occident, de exemplu, trimiteau jucători amatori, echipele din Estul Europei mergeau cu cele mai bune garnituri, dar asta este altă discuție. Chiar și așa, noi n-am mers la turneul respectiv la fotbal.

Cu această paranteză închisă, Ț.D.N.A. Sofia a dat, la ediția respectivă, jucători echipei naționale, astfel că s-a convenit ca partida retur, programată inițial pe 23 decembrie, să aibă loc pe 30.

Fără prea multe alte introduceri, Dinamo și-a luat o mică revanșă și s-a impus la limită, scor 3-2, pentru a spăla, pe alocuri, înfrângerea din tur.

Dumitru Nicolae-Nicușor, Lazăr și Valeriu Neagu au înscris pentru alb-roșii, Stoianov și Janev pentru bulgari.