Suntem aici și vom mai fi

28.08.2007. SEARA ÎN CARE AM PIERDUT TOT

În primăvara lui 2007, Bucureștiul răsuna aproape în fiecare weekend cu strigătele spartanilor. Celebra scenă din filmul „300”, regizat de Zack Snyder și lansat în luna martie a acelui an, a fost adaptată magistral de galeria lui Dinamo la meciul din Ghencea. Haita lui Mircea Rednic făcea instrucție cu rivalii din Liga I și se pregătea de titlul 18. Cel care trebuia să aducă, în sfârșit, participarea în grupele UEFA Champions League.

Până atunci, Dinamo fusese oprită în tururile preliminare de Polonia Varșovia, Club Brugge și Manchester United. În acel an, România urcase pe locul 10 în clasamentul coeficienților UEFA, astfel că urma să trimită două echipe în Ligă, dintre care una direct în grupe. Cu o singură condiție. Câștigătoarea trofeului suprem trebuia să se claseze în campionat pe un loc ce ar fi evitat tururile preliminare. Fiind vorba de Dinamo, finala Champions League s-a decis între două echipe ce nu îndeplineau acest criteriu.

Cu toate acestea, în euforia generată de sezonul fabulos pe care Dinamo l-a avut, părea că sunt puține echipe din preliminarii ce ne-ar fi putut sta în cale. Repatrierile lui Zicu și Bratu erau armele cu care urma să atacăm potul cel mare pus la dispoziție de UEFA. Câinii defilau în meciurile de pregătire, dar un semnal de alarmă a venit în Supercupa pierdută cu Rapid. Adversarul a fost Lazio, exact așa cum unii acționari și-au dorit.

Plecam cu un egal de pe Olimpico, 1-1, iar șansele erau din ce în ce mai mari. Pe 28 august 2007, 50.000 de spartani au umplut Stadionul Național, pregătiți de sărbătoare. Cursa letală a lui Bratu din minutul 27 aduce deschiderea scorului. Italienii sunt căzuți, intram la pauză în avantaj și eram atât de aproape. La fel de aproape ca Rapid în 2003 cu Anderlecht, sau ca Steaua în 2006 cu Middlesbrough. Au urmat însă 45 de minute de suferință în care fotbalul ne-a luat totul. Dinamo s-a prăbușit și nu a mai fost niciodată la fel după acea seară.

Nu intenționăm să evităm elefantul din vestiar. A fost vorba de blat? A fost vreo legătură între transferul lui Ștefan Radu și deznodământul partidei? Părerile sunt împărțite și doar timpul ne-ar putea lămuri. O anchetă DNA nu a fost suficientă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *