La sfârșitul lunii mai, anul 2009, Dinamo se pregătea de titlul cu numărul 19, cel care i-ar fi asigurat accesul direct în grupele UEFA Champions League. Mariusică și Ousmane transformau Groapa în vulcan la meciul cu FC Timișoara, iar visul era la doar 3 etape distanță de împlinire. Ce a urmat, ne amintim, din păcate, cu toții. Ratam titlul, iar decizia TAS de a întoarce pe Bega 6 puncte, sustrase în prealabil, ne arunca pe locul 3 și în afara competiției supreme.
A fost o vară extrem de tensionată în birourile din Calea Floreasca. Mircea Rednic a plecat după umilitorul 2-5 de la Pitești, o partidă marcată și de alte incidente, pe lângă scorul de pe tabelă. Eșecul inexplicabil din acel final de sezon a generat o revoltă a fanilor în deplasarea din Trivale. Pe bancă era adus Dario Bonetti, un antrenor cu un CV incomparabil inferior celui de jucător.
Dinamo intra astfel în primul sezon de UEFA Europa League direct în play-off, iar adversarul era Slovan Liberec. Un nume cunoscut din fotbalul ceh, dar în niciun caz un adversar de temut pentru câini. Veneam totuși după două sezoane de eșecuri europene. Probabil vă amintiți de episoadele Elfsborg și NEC Nijmegen.
Meciul tur din Ștefan cel Mare ducea spre o nouă dezamăgire. Cehii conduceau cu 2-0 când, în minutul 86, un suporter își făcea apariția neinvitat pe gazon. A fost fitilul care a declanșat o nouă invazie a fanilor. Partida s-a oprit, pierdeam la masa verde, dar aveam totuși dreptul de a disputa returul. Unul cu șanse minime, căci nicio echipă nu reușise vreodată să întoarcă un 0-3 pe teren străin.
Pe 27 august 2009, Bonetti trimitea în teren la Liberec o echipă cu multe rezerve, semn că prioritatea era derby-ul cu Steaua de la finalul acelei săptămâni. Și totuși, Andrei Cristea deschide scorul în minutul 3, iar speranțele erau reaprinse. Mai departe, scenariul este cunoscut. Mariusică lovește de două ori, intrăm în prelungiri, tremurăm, Matache e erou, ajungem la penalty-uri, Matache apără și e iarăși erou.
Dinamo se califica în grupele Europa League după o luptă desprinsă parcă din filme. Numele acestui film a rămas „Minunea de la Liberec”. Nu glumim, există chiar și un DVD.
Lasa un comentariu