Suntem aici și vom mai fi

POVESTEA PRIMELOR 90 DE MINUTE ALE ARENEI ILIE OANA

Anul 2011 a fost marcat de inaugurarea primelor stadioane moderne din istoria României. La începutul lunii septembrie, naționala Franței a venit la București și, prin noroiul proaspăt desigilat al Arenei Naționale, a scos un punct ce ne-a oprit definitiv drumul spre Campionatul European. O lună mai târziu, Clujul tăia panglica arenei folosită astăzi de Universitatea.

Între aceste două borne, și Ploieștiul s-a înscris pe harta orașelor ce au beneficiat de investiții majore în infrastructura sportivă. Pe locul stadionului istoric, singurul loc din lume de unde Liverpool a plecat învinsă în fața unei echipe românești, a răsărit noul Ilie Oană. Primul oaspete oficial din noua casă a Petrolului a fost chiar Dinamo, într-o seară de sfârșit de septembrie.

Echipa fanion a Prahovei a promovat înapoi în Liga I chiar la finalul sezonului 2010-2011, după șapte ani petrecuți în eșalonul secund. Retrogradarea din 2004 a lăsat urme adânci sufletul fanilor găzari, care au avut de îndurat mediocritatea dimineților seci de weekend, în locul derby-urilor de tradiție cu care au fost obișnuiți. Proiectul noului stadion, implicarea administrației locale și numirea lui Valeriu Răchită pe banca tehnică au produs emulația necesară pentru revitalizarea Petrolului în acea perioadă.

Ploieștenii și-au făcut o intrare de gală într-un campionat zbuciumat de retrogradările din pix ale Politehnicii Timișoara și Gloriei Bistrița. În chiar prima etapă, disputată în exil la Buzău, Petrolul învingea campioana Oțelul. De altfel, primele trei partide de pe teren propriu au fost jucate pe arena din Parcul Crâng. Așteptarea a luat sfârșit în etapa a 8-a, atunci când noul stadion Ilie Oană a fost pregătit pe de-a întregul pentru derby-ul cu Dinamo.

În ciuda ratării inexplicabile a grupelor Europa League în fața celor de la Vorskla Poltava, câinii lui Liviu Ciobotariu au avut un început solid de campionat, cu 5 victorii în primele 5 etape. Vânzarea lui Gabriel Torje la Udinese a părut să afecteze parcursul echipei, astfel că CFR Cluj s-a apropiat de poziția de lider după înfrângerea de la Vaslui și egalul de pe teren propriu împotriva Rapidului. Milioanele de euro expediate din Italia nu s-au întors în achiziții pentru întărirea lotului, iar „greul” era dus în continuare de veteranii Marius Niculae, Ionel Dănciulescu și Cătălin Munteanu.

Pe 25 septembrie 2011, jucătorii Petrolului făceau primii pași în noul stadion. Printre ei se aflau foștii steliști Pompiliu Stoica, Florentin Dumitru și Daniel Oprița, cu toții la ultima încercare de a mai scoate capul la lumina primei ligi. Peste 13.000 de fani au fost alături de ei la ceremonia de sfeștanie. Cu scopul de a evita orice fel de conflict, conducerea lui Dinamo a returnat atunci biletele alocate pentru galeria noastră. Presiunea ostilă a ploieștenilor nu i-a afectat pe băieții noștri, iar după doar 10 minute tabela s-a modificat pentru prima oară în istorie, prin golul lui Cosmin Moți. Mai înscriam o dată în finalul primei reprize, Djakaridja Koné profitând de nesincronizarea dintre Pompiliu Stoica și portarul Zendelli.

Repriza secundă a confirmat diferența dintre cele două echipe. Încercările ofensive ale Petrolului au oferit spații și oportunități pentru Dinamo, care și-a creat numeroase ocazii. Golul trei a venit spre final, în minutul 80, când Dănciulescu a trimis un șut spectaculos de la marginea careului. Două minute mai târziu, Petrolul spărgea gheața printr-un jucător venit de pe banca de rezerve, pe numele său Nicolae Mitea. Fostul nostru atacant marca atunci primul și ultimul său gol în Liga I. Probabil și ultimul din carieră.

Prelungirile veneau cu o dublă a lui Marius Niculae, care stabilea scorul final și completa recitalul oferit de ultima echipă a lui Dinamo care a emis pretenții la câștigarea unui titlu de campioană. De cealaltă parte, istoria Petrolului va reține întotdeauna primul meci jucat vreodată pe noul lor stadion, împotriva lui Dinamo, și terminat cu scorul de 1-5.  

Ne-am întors acolo pentru acest derby de încă 4 ori, iar bilanțul ne este favorabil: alte două victorii, un egal și o înfrângere. După un faliment și o nouă revenire îndelungată din partea ploieștenilor, ne întâlnim din nou pe Ilie Oană în primul eșalon. Ne-ar plăcea să vedem o prestație similară cu cea din toamna lui 2011, din păcate însă prea puține lucruri ne mai leagă în prezent de acel Dinamo.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *