Pentru a înțelege pe deplin toate problemele cu care ne confruntăm în prezent, este nevoie să ne cunoaștem trecutul. Vom face o călătorie în timp și vom vedea cum a evoluat clubul Dinamo din punct de vedere administrativ de-a lungul anilor de după revoluția din 1989.
DESPRINDEREA DE CLUBUL SPORTIV
În perioada comunistă, Dinamo a însemnat secția de fotbal a Clubului Sportiv Dinamo, un club departamental al Ministerului de Interne, așa cum este și în prezent. După schimbarea regimului, în anul 1992, s-a făcut primul pas pentru desprinderea ramurii fotbal de restul Clubului Sportiv. Apare „Fotbal Club Dinamo București”, condus de președintele Vasile Ianul, ofițer cu grad de colonel în Ministerul de Interne.
Despre acesta se spune că a profitat la maxim de vidul legislativ al anilor ’90 în ceea ce privește vânzarea jucătorilor. Mai concret, sumele plătite de cluburile europene pentru marii noștri fotbaliști ajungeau în valizele lui, nu în conturile echipei. A fost judecat, arestat, dar banii nu au mai fost vreodată recuperați de Dinamo. Ianul a decedat în martie 2013, la pachet cu numeroase întrebări și mistere nerezolvate.
În anul 1994 este înființată „Asociația Fotbal Club Dinamo București”, gestionată tot de Ministerul de Interne, minister care va oferi clubului dreptul de folosință gratuit asupra terenurilor din Parcul Sportiv Dinamo, și mai târziu asupra bazei de la Săftica. Deoarece M.A.I. nu avea un buget suficient care să susțină echipa de fotbal, în cadrul acestei asociații s-a oferit posibilitatea întemeierii unor parteneriate cu oameni de afaceri din afara structurilor ministeriale. Aici intervine în scenă Nicolae Badea, dar și alte personaje ce s-au perindat prin Adunarea Generală a asociației. Legenda spune că acești oameni de afaceri au fost selectați cumva strategic pe baza „business-urilor” pe care le aveau deja cu M.A.I., din urma cărora au reușit să strângă sume importante de bani. Evident, noi nu vă putem confirma acest lucru.
În 2000, cu prilejul unor modificări legislative în Legea Sportului, entitatea de mai sus devine „Asociația Clubul Sportiv Fotbal Club Dinamo București”, unde președinte este ales Nicolae Badea, cel care conduce și astăzi ACS FC Dinamo București, cu tot cu echipa care și-a reluat activitatea în urmă cu câțiva ani în Liga 4. Noua societate nu mai avea în mod oficial legătură cu M.A.I., conform reglementărilor apărute în vigoare în acea perioadă, și devenea astfel un club privat.
EPOCA ACTIONARILOR
În 2001, ACS FC Dinamo înregistrează la registrul comerțului societatea „SC Dinamo 2001 SRL”, cu sediul social pe Șoseaua Fabrica de Glucoză nr. 15, acolo unde, ați ghicit, este și sediul Computerland. Obiectivul noii societăți era atunci comerțul cu amănuntul. Doi ani mai târziu, sediul SC Dinamo 2001 este mutat în Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 7-9, adresa unde regăsim Stadionul Dinamo.
În 2005, Dinamo intră în era acționarilor. SC Dinamo 2001 SRL își schimbă forma juridică în societate pe acțiuni, este redenumită „SC Dinamo 1948 SA”, iar domeniul de activitate este modificat în „activități sportive”. Se cesionează o parte din acțiuni către Nicolae Badea, Vladimir Cohn, Gheorghe Nețoiu, Cristian Borcea, Mohammad Bagher, Vasile Turcu, Florian Bușcă (Walter) și Cornel Dinu, restul rămânând la ACS FC Dinamo. Bineînțeles, aceștia erau deja prezenți sub o formă sau alta în viața echipei și înainte de anul 2005.
Locul în Divizia A, lotul de jucători, dar și alte active ale ACS FC Dinamo București sunt trecute, treptat, pe numele SC Dinamo 1948 SA. Probabil vă întrebați ce rost avea această mutare. Pe scurt, o altă legendă spune că datoriile clubului erau trecute pe entitatea ACS FC Dinamo, iar echipa de fotbal propriu-zisă funcționa pe SC Dinamo 1948, o societate care putea fi prezentată fără datorii la comisiile de licențiere. Mecanismul ar fi fost folosit de-a lungul anilor și în transferurile frauduloase din celebrul dosar cu același nume. Așa s-ar fi reușit „fentarea” de la plata unor milioane de euro către bugetul statului. De ce ANAF nu a intervenit? Am menționat mai sus că Ministerul de Interne oferise dreptul de folosire asupra bazei sportive din Șoseaua Ștefan cel Mare. O anchetă serioasă în acest caz ar fi putut duce probabil la pierderea bazei de către M.A.I., astfel că lucrurile au stagnat timp de ani de zile. Iarăși, noi nu vă putem confirma nimic din toate acestea.
Dinamo s-a bucurat de o perioadă prosperă din punct de vedere fotbalistic, cu 12 trofee între 2000 și 2012, participări în competițiile UEFA și lansări de jucători importanți în fotbalul mare. Din nefericire, aceste performanțe nu au fost susținute și de o strategie financiară potrivită. Începutul anilor 2010 a mai adus o problemă pentru club, implicarea DNA în Dosarul Transferurilor, acolo unde Dinamo figura printre liderii societăților păgubite.
LEGENDA NU A MAI RENASCUT
Anii au trecut, lotul acționarilor a devenit din ce în ce mai subțire, la fel și bugetul echipei. Datoriile creșteau însă invers proporțional. După 2010, clubul a rămas pe mâna a trei acționari: Nicolae Badea, Cristian Borcea și Dragoș Săvulescu, fiecare dintre ei având diferite probleme ce îi împingeau spre o retragere. Situația financiară a devenit critică în iarna sezonului 2012-2013, atunci când scenariul falimentului a început să fie tot mai des auzit prin Șoseaua Ștefan cel Mare.
Până când, în martie 2013, Ionuț Negoiță preia pachetul majoritar de acțiuni al SC Dinamo 1948, o tranzacție încă neclară pentru suflarea dinamovistă. ACS FC Dinamo București a rămas acționar al SC Dinamo 1948, cu o cotă de 11%, micșorată ulterior la 7%. Patronul de la RIN anunța un „decalog” al promisiunilor și asigura o stabilitate financiară pentru o perioadă.
Peste un an, în mai 2014, Dinamo intră în prima insolvență, din care, într-un fel sau altul, iese fără datorii. Viitorul clubului părea atunci salvat, dar lucrurile nu au mers conform planului. Rezultatele pe plan sportiv au continuat să stagneze, iar societatea a continuat să acumuleze alte datorii în doar câțiva ani. Tot în urma reorganizării judiciare din 2014-2015 se înstrăinează anumite active ale SC Dinamo 1948, cum ar fi autocarul și o parte a bazei de la Săftica, care se află și astăzi în proprietatea unei firme a tatălui lui Ionuț Negoiță.
În 2017, Negoiță cedează formal acțiunile sale către firma Lotus, condusă atunci de un apropiat al său, o manevră legată de o datorie de 2 milioane de euro pe care acesta s-a angajat să i-o achite lui Nicolae Badea în momentul achiziționării pachetului majoritar de acțiuni. Din conflictul iscat atunci între cei doi, ACS FC Dinamo, aflată și ea în insolvență, și-a reînființat o echipă de fotbal în Liga 4, care are, în mod legal justificat, aceeași marcă și siglă ca și Dinamo 1948. Echipele merg în continuare în paralel cu aceleași însemne.
Mandatul lui Ionuț Negoiță se încheie informal la finalul anului 2019, atunci când anunță celebra vânzare a clubului „pe 1 leu”. Anii 2018 și 2019 au fost marcați de o lipsă de implicare din partea patronului de la RIN, fapt ce a dus și la un declin înfiorător al rezultatelor din teren. Ieșirea oficială din scenă s-a produs în vara lui 2020, odată cu venirea spaniolilor.
Perioada „Negoiță” va rămâne în istorie ca fiind începută cu multe promisiuni, majoritatea nerealizate. Numeroasele schimbări administrative și lipsa unor investiții sustenabile au indicat faptul că Ionuț a fost mai mereu depășit de realitatea la care s-a înhămat.
PREZENT SI VIITOR
Episodul „Cortacero” este încă recent și conține foarte multe necunoscute. Astăzi, trăim o nouă realitate alături de Red&White Management. Ambele povești au nevoie de timp pentru a își dezvălui toate ramurile. Piesa lipsă din puzzle-ul tuturor acestor administrații a fost un nou stadion în Parcul Sportiv Dinamo. Pașii concreți făcuți până acum ne dau speranțe că acest vis va fi, în cele din urmă, realizat. Între timp, continuăm acatistele și manifestările până vedem acel buldozer.
Lasa un comentariu