Pe lângă Steaua, FCSB și Rapid, un alt rival tradițional al suporterului dinamovist este chiar presa română. Lista de motive ar fi lungă, iar vina este, probabil, împărțită. Recunoaștem, nici noi nu simpatizăm o parte a presei, dar ar fi incorect să generalizăm.
Silvian Bădulescu de la iAM Sport face parte din noul val de jurnaliști sportivi. Cei care nu au prins vremurile „bune”, când rezultatele fotbalului nostru generau subiecte la tot pasul. Uneori, la pachet și cu alte beneficii care și-au pus amprenta negativă asupra imaginii jurnaliștilor din perioada tranziției. Lăsam însă trecutul în urmă, ne concentrăm pe prezent și viitor.
O parte din tinerii care alcătuiesc astăzi redacțiile sportive au înțeles că, în era digitală, presa trebuie făcută diferit. Mai direct, cu mai puține clișee și mai multă informație pentru public. Silvian este unul dintre ei, iar în cazul lui, publicul este cel alb-roșu. Este acreditat oficial la SC Dinamo 1948, iar activitatea lui se desfășoară preponderent în jurul clubului nostru.
Unii dintre voi îl cunoașteți din emisiunile moderate de Cătălin Mureșanu, în care era o prezență constantă. Alții, probabil, l-ați văzut la meciurile lui Dinamo, la masa presei sau în jurul stadionului. Minifotbalist în timpul liber, el participă la diferite turnee, printre care și Cupa Presei, acolo unde se poate mândri cu mai multe trofee decât Dinamo în ultimii 5 ani.
Silvian a acceptat să participe la o discuție deschisă, atât despre activitatea lui, cât și despre controversele din breasla pe care o reprezintă.
TD: Cum a început pasiunea ta pentru fotbal, cu ce echipă țineai în copilărie și de ce Dinamo?
Silvian: Fotbalul este prezent în viața mea de când mă știu. De mic copil, fie că a fost vorba de spatele blocului, pe ciment, sau la țară, pe iarbă, am jucat fotbal. Îl urmăream la televizor și încercam să practic tot ce vedeam afară, cu prietenii. Idolul copilăriei mele, din străinătate, a fost Ronaldinho. Tot ce făcea mi se părea extraordinar. Încercam, fără reușită, evident, să copiez fiecare mișcare a lui. Pe plan autohton… voi spune doar că, deși sună clișeic, m-am îndrăgostit de combinația alb cu roșu, iar idolul meu, jucător român, a fost un ”anumit” atacant care a contribuit din plin la ultimul titlu al echipei favorite și care, în momentul în care își așeza mingea pentru a executa o lovitură liberă, se simțea ca un penalty pentru adversari.
Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie de pe stadion?
Voi menționa prima amintire pe stadion: sezonul este 2005-2006, iar Dinamo era învinsă 3-0, acasă, în ”Ștefan cel Mare”, de Oțelul Galați. Daniel Stan marca un hattrick, iar meciul acela m-a ”urmărit” o bună bucată de timp. Mai apoi, mi-aduc aminte și acum, parcă este vie și mă ”bântuie” amintirea acelui meci cu Lazio, din preliminariile UEFA Champions League.
Cum ai ajuns în presă și ce anume te-a motivat să faci acest pas?
Am ajuns în presă oarecum accidental. Anul era 2021, terminasem masterul la facultate, Universitatea București, Istorie. Avusesem în acea vară o experiență senzațională, de aproximativ 3 luni, la organizarea celor 4 meciuri de EURO 2020 în București. După ce s-a încheiat toată nebunia, mi-era clar că vreau să muncesc în domeniul fotbalului, să fiu acolo, implicat, cumva, în acțiune. Astfel, după ce s-a încheiat activitatea la FRF/UEFA, un mesaj mi-a schimbat, până acum, cariera. I-am cerut câteva sfaturi lui Cătălin Mureșanu, un jurnalist vechi, poate îl cunoașteți, mai ales dinamoviștii, pe Facebook. Ne știam de la o competiție de minifotbal unde era în organizare. Mai departe, lucrurile s-au derulat atât de repede încât, parcă, mi-aduc aminte și acum, s-au întâmplat ieri.
Ți-ai dorit în mod special să ajungi te ocupi de Dinamo?
Nu. Nu știam, la început, cum este organizat un departament de presă și că, mai ales când ziarele fizice sportive erau la putere, fiecare redacție avea un număr, mai mic sau mai mare, de jurnaliști acreditați pe câte o echipă sau, în funcție de caz, pe mai multe.
Ce jurnaliști te-au ajutat la început de drum?
De la fiecare coleg cu experiență în presă am avut de învățat. Orice sfat primit mi-a rămas întipărit și m-am folosit, la un moment dat, de el. Cătălin Mureșanu, Justin Gafiuc, Adrian Dumitru, Mihai Roșoiu, Gabriel Berceanu, Claudia Bălan. Ei sunt oamenii cu mare experiență pe care i-am cunoscut la început de drum și cu care și astăzi țin legătura, după doi ani. De la fiecare am ”furat” câte ceva. Totuși, cred că este destul de evident, cel mai mare impact asupra mea l-a avut o persoană menționată mai sus, care se ocupă de Dinamo.
Care este știrea sau articolul de care ești cel mai mândru până acum?
Pff… grea întrebare. Am câteva articole de suflet, unele le am salvate în PC. Totuși, mă voi rezuma la două dintre acestea: primul, despre muzeele (sau mai degrabă lipsa acestora) CS Dinamo și CSA Steaua (LINK AICI) și un subiect despre vânzarea clubului Dinamo, din februarie 2023 (LINK AICI). Ambele materiale au povestea lor și, mai ales, în cazul celui de-al doilea, înghețul lor.
Ce anume ai vrea să schimbi la modul în care se face presă în România în prezent?
Câteodată, din păcate, este vorba mai mult de scandaluri decât de fotbal/sport. Câteodată, din păcate, suntem dependenți de anumite personaje.
Ce sfat ai oferi unui tânăr de liceu care și-ar dori să urmeze o carieră în jurnalism?
S-o facă, dacă este cu adevărat pasionat și îi place fotbalul! Dar, în același timp, ca în orice domeniu sau loc de muncă, există aspecte pro și aspecte contra. Fiecare, însă, are propriile calcule și, într-un anumit moment, simte dacă vrea să meargă mai departe sau nu.
Ce părere ai de relația clubului Dinamo cu presa?
Clubul Dinamo a fost mereu deschis în relația cu presa. Nu cred că, de când lucrez și eu în acest domeniu, a fost vreun moment în care am vrut să fac un interviu cu vreun jucător de la Dinamo și mi s-a închis ușa în față. Din acest punct de vedere, clubul este foarte deschis.
Ce anume consideri că ar putea fi îmbunătățit în modul clubului de a comunica cu fanii?
Nu intră chiar în fișa postului să îmi dau cu părerea legat de cum ar trebui clubul Dinamo să comunice cu fanii. O mică chestie pe care am văzut-o la echipele mari, pe social media, este reprezentată de Q&A-uri. Practic, clubul numește un jucător și suporterii, într-un interval de timp, adresează întrebări la care acesta să răspundă.
Ce părere ai despre asumarea jurnaliștilor de sport în raport cu echipa pe care o susțin? În fotbalul din vest este o normalitate ca publicul să cunoască aceste afinități, dar la noi subiectul rămâne încă într-un ușor mister.
Din punctul meu de vedere, dacă un jurnalist susține o echipă, fie ea Rapid, FCSB, Steaua, Dinamo, Craiova, dar, când își practică meseria, este obiectiv, eu nu văd o problemă. Oamenii trebuie să fie asumați și, în același timp, să facă diferența între momentele când sunt la muncă, pe stadion, la meciul echipei favorite și când sunt acasă, în spațiul privat.
Mulți fani dinamoviști consideră că presa are o problemă cu clubul nostru, speculând știrile negative. Cum comentezi tu acest lucru?
Sincer să fiu, există un alt club din fotbalul românesc cu care simt că presa, și nu numai, are o problemă. Mie nu mi se pare, sincer să fiu. Oamenii pun, probabil, acest lucru și pe seama faptului că Dinamo este, de câțiva ani buni, într-o situație foarte dificilă, în antiteză cu istoria, și, de cele mai multe ori, apar lucruri mai mult negative decât pozitive. Dar, până la urmă, un jurnalist, când are o informație, o publică și se dovedește a fi corectă, și-a făcut treaba, nu? Pentru asta e plătit. Nu să scrie pozitiv sau negativ, ci să ofere o informație (sau informații) corectă.
De asemenea, există un segment de fani care consideră că o informație care ar putea să dăuneze clubului nu ar trebui publicată. Crezi că informațiile mai sensibile ar trebui cumva filtrate sau publicul trebuie să aibă acces și la știri mai greu de digerat?
Până la urmă, toți oamenii sunt conștienți că, în clubul lor, fie că este Dinamo sau Real Madrid, nu este totul lapte și miere. Poate publicarea unei informații pe care o consideră cu aspect negativ să aibă consecințe pozitive. Poate reiese o problemă a clubului și, ulterior, este rezolvată, într-un anumit fel.
Cum vezi situația sportivă prin care trece Dinamo în prezent și care sunt șansele să rămânem și la anul în Superligă?
Situația sportivă a lui Dinamo, decăderea, practic, n-a început azi sau ieri. A început de ani buni, din diverse considerente. Important este cum și când acest club își poate reveni la ce a fost cândva. Aici nu am răspuns. Legat de salvarea de la retrogradare, din punctul meu de vedere, dacă nu au loc mai multe schimbări în iarnă, am putea asista la o nouă retrogradare.
Știm că participi și în turnee de minifotbal, ai încercat în trecut să intri și în fotbalul mare?
Da, am jucat fotbal la nivel profesionist, pe la diverse echipe. Am fost și juniorul celor de la CS Dinamo acum mulți ani, am fost legitimat și la Concordia Chiajna, ACS Berceni sau Metaloglobus, printre altele. Experiența mea pe terenul de fotbal, ca jucător, înseamnă, preponderent, Liga 4. Sigur, au fost și câteva meciuri pe la Liga 3 sau Liga 2, dar doar atât.
Ce mesaj ai oferi pentru fanii dinamoviști?
Să fie alături de echipă, indiferent de circumstanțe. Că este Liga 2 sau Champions League, până la urmă, oamenii susțin o echipă pentru că, într-un fel sau altul, se regăsesc în ceea ce este acea echipă, în valorile pe care le promovează. Toate echipele mari, la un moment dat, au avut o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, în antiteză cu istoria lor. Exemple sunt cu nemiluita, de la River Plate, Hamburg sau Schalke până la Nottingham Forest sau AC Milan. Important este să fii acolo, lângă club, cum poți. Și suporterul dinamovist a fost, și-a salvat clubul.
Lasa un comentariu