De la sclipirea istorică a anilor ’80, fotbalul românesc urma să mai aștepte un deceniu și jumătate după schimbarea regimului pentru a se bucura de noi performanțe la nivel de club. Câțiva stropi de speranță au mai apărut în tot acest timp, dar „tranziția” s-a încheiat cu succes în toamna anului 2005, când Bucureștiul trimitea trei echipe în grupele Cupei UEFA. Dinamo și Rapid impresionau în turul I al competiției în fața unor adversari de mare prestigiu european, Steaua își făcea treaba cu o echipă mult mai modestă, iar continentul ne privea iarăși cu interes.
Povestea sezonului 2005-2006 a rămas în folclorul mioritic prin „sfertul UEFAntastic” disputat între echipele din vestul capitalei. Dinamo s-a oprit atunci doar în faza grupelor. Un parcurs scurt pentru lotul și pretențiile acelor vremuri din Ștefan cel Mare. Emulația meciului cu Everton și parcursul bun din Divizia A nu au fost suficiente pentru ca echipa să confirme și în celelalte partide europene. Șansele de calificare au persistat însă până în ultima secundă. Literalmente.
Sorții ne aruncau într-o grupă cu CSKA Moscova (deținătoarea en-titre a trofeului), Olympique Marseille, Heerenveen și Levski Sofia. Cu toate că veneam din ultima urnă valorică, aveam speranțe că putem obține calificarea în primăvara europeană. Formatul era pe atunci cu 5 echipe într-o grupă, 4 meciuri într-o singură manșă, iar primele 3 echipe avansau în faza 16-imilor.
Debutul ar fi trebuit să fie accesibil, pe teren propriu contra lui Heerenveen, o mai veche cunoștința a lui FC Național, după duelul din Cupa UEFA câștigat de bancari în anul 2002. Olandezii, cu Klaas-Jan Huntelaar în teren, au închis ermetic apărarea, iar tabela a rămas neschimbată până la final, în ciuda numeroaselor ocazii dinamoviste.
Al doilea meci a fost la Sofia, o deplasare cruntă pentru o parte a fanilor care au avut probleme cu poliția bulgară. Jocul se îndrepta spre un nou 0-0. Până în ultimul minut, când Emil Angelov a scăpat singur și l-a învins pe Gaev dintr-o poziție suspectă de offside.
De 1 decembrie, ziua națională a României, CSKA Moscova venea la București. Dinamo își juca ultima șansă, în timp ce rușii aveau nevoie de victorie pentru a nu mai depinde de celelalte rezultate. Pe o ploaie torențială, Vlad Munteanu aducea prima victorie alb-roșie în grupe și păstra șansele de calificare înaintea ultimului joc de la Marsilia.
Trei zile mai târziu, turul campionatului se încheia cu Dinamo în postura de „campioană de toamnă”, titulatură obținută chiar în ultima etapă, într-un meci dramatic cu Poli Timișoara. Florin Bratu aducea atunci victoria și locul 1 în clasament cu o lovitură de cap pe finalul meciului. Mai erau 10 zile până la jocul decisiv din Franța, Ioan Andone a spionat vedetele lui OM chiar de pe Vélodrome, iar Samir Nasri și Franck Ribéry nu l-au dezamăgit.
Francezii erau deja calificați, singura miză pentru ei fiind primul loc al grupei. Pentru noi, calculele nu erau tocmai simple, deoarece aveam nevoie de victorie pentru a obține 100% calificarea. În cazul unui egal, eram nevoiți să aruncăm un ochi și la celălalt meci al grupei, dintre Heerenveen și Levski Sofia. O înfrângere ar fi însemnat automat capăt de drum.
Dinamo a început curajos partida din sudul Franței, iar minutul 18 aduce două mari ocazii pentru Claudiu Niculescu. La scurt timp, Vlad Munteanu scapă singur cu Barthez dar trage slab, irosind cea mai mare ocazie a echipei. Finalul primei reprize aduce însă o dominare a lui OM, slovenul Cesar deschide scorul în minutul 38 după un corner, iar în prelungirile primei reprize Delfim dublează avantajul, acesta fiind primul său gol marcat după trei ani în tricoul lui Marseille. Revenim în repriza secundă după golul lui Claudiu Niculescu dintr-o lovitură liberă marcă înregistrată, dar finalul partidei este șters, iar Dinamo nu pare a avea forța de a înscrie golul egalizator.
În minutul 83, Octavian Chihaia intră pe teren în locul lui Florin Bratu. Fostul atacant din Regie și Cotroceni fusese transferat chiar în acea vară, dar bifase doar patru partide. Nici el nu pare că poate aduce ceva în plus în atacul lui Dinamo. Meciul intră în prelungiri, în partea cealaltă Heerenveen câștigă cu 2-1 în fața lui Levski urcă pe locul 3, având 5 puncte, cu unul mai mult decât Dinamo. În cazul unui meci egal, am fi avut un golaveraj superior și am fi obținut calificarea de pe locul 3 al grupei.
Ultimele secunde se desfășoară în apropierea porții lui Barthez. Chihaia recuperează, trage din colțul careului, mingea aterizează în poarta părăsită de fostul campion mondial și Dinamo face 2-2. Doar că, în tot acest timp, arbitrul spaniol Julian Rodriguez Santiago s-a întors cu spatele la acea fază și a fluierat finalul meciului. Un moment extrem de rar în fotbal și imposibil de înțeles pentru nivelul Cupelor Europene.
Rămâne întrebarea legată de cum ar fi fost interpretată această fază de tehnologia VAR de care dispunem astăzi. Singura certitudine este că Octavian Chihaia a fost privat în mod inexplicabil de golul carierei, iar Dinamo a ratat calificarea în fazele superioare ale competiției secundare din fotbalul european. România a rămas cu două echipe în primăvara europeană, care ulterior s-au întâlnit în faza sferturilor de finală.
A urmat o perioadă tulbure în Ștefan cel Mare. Ioan Andone a plecat din cauza unor neînțelegeri la nivel administrativ. În locul său a aterizat pentru scurt timp Esteban Vigo, dar plecarea lui Ioan Becali din conducerea echipei l-a îndepărtat pe spaniol de pe bancă. Dinamo a început returul de pe primul loc, cu Ion Marin pe bancă, dar scandalurile din rândul acționarilor și instabilitatea de la nivel tehnic și-au pus amprenta pe traseul echipei. Dinamo a terminat atunci sezonul doar pe locul 3.
Lasa un comentariu