În fiecare început de octombrie, suflarea dinamovistă pune fotbalul pe plan secundar pentru câteva zile. Indiferent de vremuri, câinii strâng negreșit rândurile și se unesc în amintirea celui care a fost Cătălin Hîldan. Cei care nu sunt familiarizați cu dinamovismul și cu fotbalul românesc în general, nu pot înțelege legătura spirituală pe care noi o avem cu Unicul Căpitan. Eventualele explicații nici nu ar fi înțelese pe deplin.
Vă invităm astăzi la o călătorie prin viața lui Cătălin. Brută, tulburătoare, dar autentică. Nu avem intenția de a readuce la suprafață vreo anchetă. Urmărim însă cu stupoare cum drama unui om ar fi putut avea un alt deznodământ. Informațiile, în marea lor majoritate, sunt culese din cartea lui Ioan Chilom. Noi am încercat doar să sintetizăm o serie de momente. Vă îndemnăm totuși să lecturați volumul în integralitate, pentru a-l descoperi pe Cătălin din toate unghiurile.
1. INCEPUTURI
Cătălin Hîldan se naște pe 3 februarie 1976 în București. Copilăria și-o petrece în cartierul Vitan, în apropiere de baza Olimpia, care devine locul său de inițiere în tainele sportului. Jocurile cu mingea pe maidan erau o normalitate a Bucureștiului din acele vremuri, iar Cătălin își formează deprinderile atletice și devine om de bază în toate „selecționatele” de cartier.
2. SELECTIA LA CCJ DINAMO
A început cu rugby-ul, dar locul său era în altă parte. În anul 1985, Marin Hîldan a decis să-l ducă pe Cătălin în Parcul Sportiv Dinamo, pentru a-l înscrie la fotbal. Antrenorul de la grupa sa de vârstă era nimeni altul decât Ionuț Chirilă. Cătălin a trecut cu bine de selecții și a rămas în echipa celor născuți în 1976. Antrenamentele se desfășurau pe zgura din Ștefan cel Mare, înlocuită în prezent cu iarbă artificială. Chirilă era adeptul pregătirii fizice intense și a unui joc rapid, dintr-o atingere sau două. Efortul era unul titanic, poate imposibil de gestionat pentru un copil al vremurilor noastre, dar rezultatele au început să vină în mod treptat. Titluri la juniori în 1991, 1992 și 1993. Participări onorabile în turnee internaționale contra marilor echipe europene, pe baza relațiilor lui Ionuț Chirilă (via Mircea Lucescu). Singurul eșec a venit în ultimul an de juniorat, în fața Gloriei Bistrița, acolo unde fuseseră transferați anterior Mihai Tararache și Cezar Dinu.
3. DEBUTUL LA DINAMO SI IMPRUMUTUL LA TARGOVISTE
Începutul sezonului 1994-1995 a fost unul nefericit pentru Dinamo. Antrenorul de atunci, Ion Moldovan, era nemulțumit de randamentul lotului și a decis să arunce în luptă jucătorii formați în propria pepinieră, așa cum era și Cătălin. În minutul 40 al derby-ului din Ghencea de pe 2 octombrie 1994, se produce modificarea pentru care copilul din Vitan a inhalat kilograme de zgură în perioada junioratului. Iese Demollari, intră Hîldan. Schimbul de generații era mai mult decât unul simbolic. Rezultatele nu l-au ajutat însă pe Comisar, iar în pauza competițională a fost înlocuit cu Remus Vlad. Acesta nu s-a mai bazat pe tineri, iar Cătălin a fost nevoit să plece împrumut la Oțelul Târgoviște, în Divizia C, unde s-a impus ca titular și a contribuit la promovarea echipei.
4. INTOARCEREA LA DINAMO SI ASCENSIUNEA
După încă un tur de campionat la Târgoviște, în Divizia B, Cătălin se întoarce în haită, alături de Cezar Dinu și Florentin Petre (împrumutat la UTA Arad). Marian Bondrea a fost instalat pe banca echipei, o schimbare de bun augur pentru copiii din generația lui Ionuț Chirilă. Alături de Contra și Coporan, ei au început formarea nucleului ce avea să stea la baza succesului din anii ce urmau să vină. În primăvara lui 1996 a devenit titular și jucător de bază în zona de mijloc a lui Dinamo. În sezonul următor a venit rândul lui Cornel Țălnar pe banca tehnică, iar „țânțarul” i-a oferit și mai multa libertate lui Cătălin, care a început să se dezvolte și din punct de vedere ofensiv. Din păcate, eșecul din vara lui 1997 contra islandezilor de la Knattspyrnufélag a adus o nouă schimbare de antrenor, Viorel Hizo fiind următorul pe listă.
5. SCANDALUL CU IONUT CHIRILA
În martie 1998, Dinamo evolua în semifinalele Cupei României contra Rapidului. Cu câteva zile înainte de acest derby, Cătălin și-a vizitat părinții în apartamentul din Vitan. Mare a fost surpriza când la locuința acestora se afla un musafir neașteptat, în persoana lui Ionuț Chirilă. Trebuie menționat că fiul marelui cronicar fusese angajat între timp la echipa de tineret din Giulești. Se pare că înainte de acest meci avusese loc o discuție intre Hizo și Dănuț Lupu, și el trecut atunci la Rapid. Mijlocașul crescut de Mircea Lucescu invocase faptul că meciul cu Dinamo ar fi dinainte rezolvat prin „intermediul” jucătorilor din generația formată de Chirilă, printre care Hîldan, Petre și Tararache. Evident, singurul scop a fost inflamarea spiritelor din vestiarul alb-roșu. De înțeles momentul stânjenitor pentru Cătălin atunci când a fost informat despre neașteptata vizită. A pus imediat mâna pe telefon și l-a sunat pe Ionel Augustin, antrenorul secund, care la rândul său i-a informat pe Petre Buduru, președintele echipei și Cristi Borcea, pe atunci director de marketing cu aspirații mai înalte. Acesta din urmă a chemat o echipă de filmare din Pro TV și a mers direct la locuința familiei Hîldan pentru a surprinde în flagrant momentul. Rezultatul a fost un adevărat circ difuzat la televizor. În cele din urmă, Dinamo a pierdut calificarea în finală, după un meci în care Cătălin s-a aflat pe teren. Din păcate, episodul i-a șifonat puțin imaginea în rândul suporterilor.
6. DEBUTUL LA NATIONALA
Cătălin a făcut parte din generația care a calificat România la primul Campionat European U21 în 1998, cu Victor Pițurcă antrenor. După participarea la turneul final de la București, fostul atacant al Stelei a preluat banca tehnică a naționalei mari, începând un proces de întinerire a lotului. În aceeași perioadă, Dinamo a revenit în lupta pentru titlu, iar evoluțiile lui Cătălin au devenit din ce în ce mai solide. Firesc, a apărut și convocarea mult așteptată, iar debutul în tricolor s-a produs pe 3 martie 1999, pe finalul unui amical cu Estonia, câștigat cu 2-0. Cel înlocuit a fost Gheorghe Popescu.
7. EVENTUL 2000
Apogeul carierei Unicului Căpitan la Dinamo rămâne, cu siguranță, eventul din anul 2000. Dinamo ar fi putut obține titlul și cu un an înainte, dar finalul de sezon a venit cu o serie de rezultate negative care au trimis trofeul în Giulești. O înfrângere acasă cu Rapid și un egal dramatic la Reșița au făcut ca așteptarea câinilor să fie mai lungă. Hîldan și compania s-au revanșat însă la scurt timp, începând următorul sezon ca din tun și asigurându-și supremația cu mai multe etape înainte de final. Matematic, titlul a venit chiar după victoria de răsunet cu 3-2 în fața Stelei pe Ștefan cel Mare, primul și singurul succes în fața rivalei din cariera lui Cătălin. A urmat apoi încununarea și în Cupa României, într-o finală cu Universitatea Craiova, câștigată cu 2-0. Golul secund a fost marcat pe finalul meciului chiar de Cătălin.
8. EURO 2000 SI WOLVERTEM
După sezonul excelent în tricoul lui Dinamo, a venit și convocarea la Campionatul European din Belgia și Olanda. Cătălin a fost unul dintre remarcații din turneul efectuat în Cipru în februarie 2000, când a marcat singurul său gol în tricolor contra Georgiei. Presimțea însă că nu va fi printre jucătorii de bază din lot. Emerich Ienei a avut alte planuri la mijlocul terenului, iar dorința de a evolua pentru echipa națională la un turneu final nu i s-a mai împlinit. A rămas cu doar 8 selecții.
Dincolo de această dezamăgire, un alt episod a fost în prim planul experienței lui Cătălin la Euro 2000. Pe 7 iunie, la primul antrenament al naționalei efectuat în Belgia, la Wolvertem, presa a scris ca Hîldan a rămas inconștient pe gazon după o ciocnire cu Belodedici. Adevărul dezvăluit ulterior de fratele său confirmă faptul că nu s-a produs vreo ciocnire:
„Bai, Cristi, nu știu ce s-a întâmplat cu mine, n-am mai pățit așa ceva. Nu m-am lovit cu nimeni, ziarele au scris că m-am ciocnit cu Belodedici, dar nu e adevărat, mi s-a făcut rău dintr-o dată si am căzut pe teren. Habar n-am ce a fost. Nici doctorul n-a zis nimic. Oricum, m-am cam speriat atunci dar apoi mi-am revenit și n-am mai avut nimic. Să nu le spui lui mama și tata, să nu-i speriem, iar când mă întorc de la mare fac un control.”
Lista de întrebări este lungă. Din păcate, răspunsurile nu au fost căutate la momentul potrivit.
9. CONTRACTUL SI BANDEROLA
Angajamentul lui Cătălin cu Dinamo se încheia în vara lui 2000. Semnarea unui nou contract a fost marcată de o întreagă telenovelă. Așa cum se proceda și pe atunci, conducerea trăgea tare să țină cât mai mult de partea financiară. Florentin Petre se afla în aceeași situație. Ambii au considerat că merită mai mult respect după toți anii de muncă în slujba lui Dinamo, astfel că tensiunea din cadrul echipei începuse să se ridice. Inițial, după plecarea lui Ionuț Lupescu la Bursaspor, Cătălin a rămas purtătorul banderolei de căpitan. În prima etapă a sezonului 2000-2001, disputată împotriva celor de la FC Național, el a avut o reacție nervoasă în momentul în care a fost scos de pe teren. A lipsit apoi două zile de la pregătire și a fost amendat cu 1.000 dolari. Banderola i-a fost retrasă și plimbată pe la Mihali și Răducioiu. În același timp, randamentul său pe teren, dar și al echipei, era în scădere. Atât el, cât și Florentin, treceau prin momente dificile. Punctul culminant al haosului instaurat în Ștefan cel Mare a fost meciul cu Petrolul de pe teren propriu, de pe 1 octombrie, pierdut cu 2-3, în urma căruia Cornel Dinu a fost demis. Chiar în timpul acelei partide, suporterii au afișat un banner pe care scria „Unicul Căpitan este Cătălin Hîldan”, în semn de solidaritate pentru tratamentul injust de care a avut parte în acea perioadă. Cine și-ar fi imaginat ce impact urma să aibă acest slogan. Dinamo se transformase la scurt timp de la câștigarea eventului într-un club aflat în derivă. Toate problemele adunate în aceste luni și-au pus amprenta pe psihicul lui Cătălin, care începuse să aibă un comportament diferit. Bineînțeles, mai era ceva la mijloc, despre care urma să aflăm, din păcate, prea târziu.
10. CONTROLUL LA MEDSANA
Vizita medicală efectuată în acea vară la Institutul Național de Medicină Sportivă nu a semnalat nimic suspect legat de sănătatea lui Cătălin. Episodul din Belgia ar fi impus o serie de analize mult mai amănunțite. Ele au venit abia după parcursul negativ din startul sezonului, când conducerea a apelat la clinica privată Medsana pentru o testare medicală a jucătorilor. Pe 26 septembrie au loc primele teste, din care medicul Mircea Lucaciu observă că Florentin Petre și Cătălin Hîldan erau purtători ai virusului hepatic C. Primul a fost oprit de la efort (și pe fondul unei accidentări), al doilea a continuat să joace. De aici urmează o serie de fapte dificil de explicat. Pe 2 octombrie, electrocardiograma efectuată la Medsana arăta un proces miocardic. Lucaciu nu s-a deplasat cu jucătorul la clinică și aparent nu a putut fi contactat. Cu toate că problemele fuseseră depistate cu 2-3 zile înainte de meciul de la Oltenița, nimeni nu s-a deranjat să ridice analizele de la Medsana și nicio măsură nu a fost luată pentru a-l scoate pe Cătălin din programul normal al echipei. Profitând de pauza internațională, Dinamo organizează trei meciuri amicale în patru zile. Cu toate că oboseala își pusese amprenta pe corpul lui Cătălin, spiritul său de luptător nu i-a permis să ceară o pauză. Vine ziua de 5 octombrie, iar autocarul echipei se îndreaptă spre Oltenița. Cătălin era la locul său. Meciul începe, deși ambulanța prezentă la stadion nu a fost verificată și nu conținea dotările necesare.
11. MINUTUL 74
Firul narațiunii, dar și al rațiunii, pălește din acest moment. Rămân momentele reamintite în mod recurent cu fiecare început de octombrie. Scorul de 5-0, discuția cu Țălnar de la pauză, sumbrul dialog cu Onuț, căderea, acupunctura, „ambulanța”, trenul care a fost oprit, și în final verdictul care a schimbat soarta unui club și a unei familii. Diagnosticul oficial de atunci a fost „insuficiență cardiacă acută prin suprasolicitare, generată de virusul hepatic C”. Nu că ar mai conta prea mult.
Cu ce rămânem? Cu amintirea unui om remarcabil care și-a dat viața pe teren pentru Dinamo. Cu exemplul pe care el l-a oferit următoarelor generații. Cu reperul care ne-a dat un sens în drumul pe care îl parcurgem în viața de suporter alb-roșu. Din păcate, și cu dezamăgirea că sacrificiul său putea fi evitat.
Lasa un comentariu