ISTORIA NE OBLIGA – CU Gabriel Moura

Spiritul de sacrificiu și devotamentul sunt două dintre elementele care au stat la baza identității acestui club. Suporterul dinamovist a apreciat și prețuit întotdeauna loialitatea, mai ales în momentele cele mai dificile. Pe vremuri, juniorii și cadeții noștri beneficiau de o pregătire specifică în acest sens, chiar în Parcul Sportiv Dinamo. Astăzi, aceste valori par pierdute undeva în rugina pe care timpul a așezat-o peste casa noastră.

Comparația dintre fotbalistul talentat, dar indolent, și cel mai puțin înzestrat, dar muncitor, a fost mereu un subiect amplu dezbătut în folclorul fotbalului românesc. Simpatii există pentru ambele tabere, dar parcă balanța s-a înclinat mai mereu spre cei care pun osul la treabă. Fără ei, prinții și magicienii ar întâmpina mari dificultăți în execuția scenetelor.

Gabriel Moura ne-a demonstrat în ultimii doi ani că, în ciuda vârstei, rămâne un jucător pe care ne putem baza, la bine și la greu. A revenit alături de noi în sezonul retrogradării, a rămas în prima linie a luptei pentru revenirea în primul eșalon, și continuă să fie indispensabil și în prezent. Puțini jucători au fost capabili în ultimul timp să care pianul greu al istoriei dinamoviste. Gabi nu a dat înapoi în niciun moment. Probabil de aceea își va păstra un loc de cinste în memoria fanilor, în ciuda vremurilor pe care ne-am dori să le uităm cât mai repede.

I-am prezentat câteva mostre din istoria unor momente complicate prin care Dinamo a trecut. Poate că ele ar putea reprezenta o sursă de inspirație pentru îndreptarea situației din prezent.

Tricourile alternative au devenit o modă în fotbalul occidental, lansarea lor fiind un adevărat eveniment propulsat de sponsorii tehnici care scot la lumină modele inedite ce conțin, de cele mai multe ori, culori diferite de cele tradiționale ale cluburilor. În sezonul 2000-01, primul cu echipament Lotto, Dinamo a ales în premieră culoarea galbenă pentru un astfel de tricou. Din informațiile și amintirile noastre, echipamentul nu a fost folosit pe parcursul acelui campionat. Există o posibilitate ca el să fi fost purtat în tururile incipiente ale Cupei României, dar lipsa imaginilor din acele timpuri ne împiedică să putem confirma această ipoteză.

Așa cum am relatat și anterior, sezonul a fost de tristă amintire pentru suflarea dinamovistă. Eliminarea din turul 2 preliminar al Ligii Campionilor, în fața Polonei Varșovia, debutul modest de campionat, eșecul revenirii legendelor Dănuț Lupu și Florin Răducioiu, boala care l-a scos din circuit pe Florentin Petre, dar mai ales tragedia suferită de Cătălin Hîldan, au cântărit decisiv în starea de spirit a echipei. Cu toate acestea, Dinamo a renăscut și și-a asigurat locul secund al Diviziei A, plus trofeul Cupei României la finalul sezonului.

Stagiunea 2002-03 debuta cu una dintre cele mai spectaculoase campanii de transferuri din istoria campionatului intern. La pachet cu finanțatorul Gigi Nețoiu, nouă jucători de la Universitatea Craiova semnau pentru Dinamo, la scurt timp după controversatul meci cu FC Național, care a adus titlul cu numărul 16 în Ștefan cel Mare. Alături de ei, echipa se întărea cu Cristi Munteanu, unul dintre cei mai buni portari ai acelor ani, Gabriel Tamaș, pe atunci doar un tânăr de perspectivă de la Tractorul Brașov, dar și Gică Popescu, căpitanul din acel moment al echipei naționale și actualul președinte de la Farul Constanța.

„Noul Dinamo” se oprea din nou în preliminariile Ligii Campionilor, de data aceasta în fața celor de la FC Bruges. Finalul verii aducea un amical de gală contra lui Real Madrid, pierdut cu 2-5, dar intrat în istorie pentru golul antologic înscris de Claudiu Niculescu în poarta lui Iker Casillas, ultima sa reușită înainte de transferul la Genoa.

Returul campionatului aduce o schimbare a sponsorului comercial, treceam de la Cosmorom la compania Omniasig. Din păcate, tot atunci am adunat cele șapte înfrângeri consecutive din cauza cărora terminam sezonul doar pe locul 6. Am prins totuși ultimul bilet de UEFA, datorită succesului din Cupa României.

Culoarea galbenă revenea pe echipamentul lui Dinamo în sezonul 2009-10, prin intermediul unui tricou special conceput pentru meciurile europene din deplasare. Prima afișare oficială a fost la returul partidei cu Slovan Liberec. Impactul și emoția acelei seri au trimis acest model de echipament direct în lista celor mai populare din istoria clubului. Jucătorii (din superstiție sau nu) au continuat să poarte tricoul galben-negru și la partidele din ultima participare a lui Dinamo într-o grupă europeană, dar minunile au refuzat să mai apară atunci pe strada noastră.

Pe plan intern, lotul plin de vedete din acel sezon nu a convins. Inconstanța rezultatelor s-a așternut pe tot parcursul anului, astfel că, în ciuda unor momente bune, Dinamo termina sezonul pe locul 6. Poate că s-ar fi reușit ceva mai mult dacă finalurile dramatice de la Cluj și Urziceni ar fi fost mai bine gestionate. Părăseam și Cupa României în faza sferturilor de finală în fața viitoarei campioane, CFR Cluj. Meciul retur din Ardeal a fost urmat de celebra escapadă cu microbuzul a unei părți a lotului, cauzată de un scandal intern care nu a fost îngropat nici în ziua de astăzi, actorii principali fiind Florin Prunea și Florin Bratu.

În ziua în care clubul Dinamo aniversa 66 de ani de existență, patronul de atunci, Ionuț Negoiță, anunța debutul unei noi ere. SC Dinamo 1948 SA intra în prima procedură de insolvență, un cuvânt puțin familiar pe atunci pentru marea masă a suporterilor. În prezent, am devenit aproape experți în domeniu. Ceea ce nu bănuiam atunci este faptul că, dincolo de procesul juridic în sine, Dinamo părăsea piedestalul fotbalului românesc și pătrundea într-o zonă de mediocritate, care doar s-a agravat în timp.

Pentru prima dată după multă vreme, sezonul 2014-15 pornea la drum fără ca Dinamo să emită vreo pretenție sinonimă cu succesul. Subfinanțarea echipei nu putea genera rezultate remarcabile, iar la final eram nevoiți să ne mulțumim doar cu un loc 7. Din fericire, finalul sezonului a venit cu o decizie inspirată, prin aducerea lui Mircea Rednic pe banca tehnică.