ISTORIA NE OBLIGA – CU DORIAN RAILEAN

Cariera unui portar, indiferent de valoarea sa, poate fi propulsată sau ruinată de momente specifice, favorabile sau nu. Dorian Railean a prins un astfel de moment și l-a speculat așa cum trebuie. S-a impus ca titular în echipa națională a Moldovei în cea mai bună campanie de calificare din istoria țării vecine. Niciodată nu s-a mai întâmplat ca băieții de peste Prut să joace în ultima etapă a unei grupe cu biletul de avion spre un turneu final pe masă. Minunea nu a fost înfăptuită, dar jucătorii moldoveni s-au oprit din drumul spre Germania cu fruntea sus și cu un bagaj consistent de experiență la nivel înalt.

La scurt timp după, Dorian semna cu Dinamo, pentru a lua primul său contact cu Superliga. Ne cunoșteam deja din sezonul trecut, când a apărat poarta Unirii Dej în toate cele trei întâlniri directe. Își așteaptă încă șansa să debuteze în tricoul nostru. Adnan a reușit meciuri solide și a fost unul dintre cei mai buni jucători dinamoviști din acest sezon dificil.

Dorian a acceptat statutul de rezervă și are încredere că va veni și momentul său. Trecutul din Ștefan cel Mare ne oferă exemple de portari cărora răbdarea le-a fost răsplătită. A îmbrăcat o serie de tricouri dintr-o perioadă în care mănușile lui Dinamo erau într-o continuă tranziție. Șansele de a prinde prima poziție pe foaia de joc ar putea apărea în orice moment, dar mai important este modul în care vor fi fructificate.

În anii 2000, Dinamo a fost apărată, cu precădere, de patru portari. Florin Prunea, Cristian Munteanu, Vladimir Gaev și Bogdan Lobonț. După accidentarea ultimului de la Bistrița, în primăvara lui 2009, postul de titular a trecut la rezerva de atunci, Emilian Dolha. După doar două partide, o nouă accidentare l-a trimis în poartă pe Florin Matache, a treia opțiune din lot, care și-a făcut treaba mai mult decât decent. Transferul lui Lobonț la AS Roma, din vara acelui an, a destabilizat formula de start și ne-a trimis în căutarea unei soluții optime în poartă.

Pentru sezonul 2009-10, Dinamo s-a bazat pe Dolha, care a avut evoluții apreciate, dar și erori care ne-au costat puncte prețioase în clasament, taxate în mod grobian de unul dintre acționarii de atunci. Matache a prins primul 11 la Liberec, datorită strategiei lui Bonetti de a odihni titularii pentru partida următoare din Ghencea, și a devenit erou în 120 de minute. Probabil că ar fi meritat mai multe șanse ulterior, dar Florin a fost trimis la U Cluj, iar clubul a decis să completeze lotul cu George Curcă, și mai apoi cu Cristi Munteanu, aflat la ultimul mandat de jucător. Ambii au avut evoluții sporadice pe parcursul sezonului.

Un an mai târziu, Ioan Andone revenea pe banca lui Dinamo pentru anul competițional 2010-11. Curcă a început ca titular, atât în Liga I, cât și în preliminariile Europa League, dar meciul dezastruos de la Split îl scoate dintre buturi. Clubul a adus rapid alți doi tineri portari, Kristijan Naumovski și Cristian Bălgrădean, ultimul împrumutat pentru șase luni la muribunda Unirea Urziceni. Nord macedoneanul a prins patru partide în debutul sezonului, dar numărul mare de goluri primite nu i-au asigurat continuitatea. Dolha a revenit în poartă pentru restul turului, evoluțiile nu au adus satisfacție, astfel că pauza de iarnă a adus o schimbare neașteptată. Bălgrădean, pe atunci la aproape 23 de ani, îl convingea pe Andone și începea titular în primul meci din 2011, contra Sportului Studențesc. Prestația solidă din acea primăvară l-a impus drept prima opțiune din poarta lui Dinamo pentru următorii ani, astfel că tranziția și căutările îndelungate luau sfârșit.

Povestea lui „Pufi” Bălgrădean ne demonstrează că o șansă bine fructificată poate schimba la 180 grade cariera unui portar. A venit de la UTA Arad, echipă aflată pe atunci în eșalonul secund, și a devenit rapid titularul din Ștefan cel Mare. Fast forward în prezent, nu ne putem declara nemulțumiți de Adnan Golubović, dar destinul poate produce întorsături în orice moment, astfel că suntem obligați să le pregătim în mod corespunzător.

Surse foto: GSP, Prosport