ISTORIA NE OBLIGA – CU GONCALO GREGORIO

Greu de identificat în fotbalul românesc un club cu o tradiție ofensivă care să se apropie măcar de cea pe care atacanții lui Dinamo au clădit-o de-a lungul anilor. Nu degeaba clasamentul celor mai buni marcatori din istoria campionatului nostru conține patru fotbaliști trecuți prin Șoseaua Ștefan cel Mare pe primele cinci locuri. Eficiența în atac a fost pasată din generație în generație până când ștafeta s-a oprit undeva.

Într-o țară care pare să fi pierdut orice algoritm pentru dezvoltarea unui număr 9 cel puțin decent la nivel internațional, un club cu probleme precum Dinamo nu avea cum să facă vreo excepție. Am ajuns în prezent în situația ingrată de a fi echipa cu cele mai puține goluri marcate în acest sezon. Spiritul în care au fost formați Ozon, Dumitrache sau Răducioiu a fost îngropat într-un ocean de incompetență, nepăsare și subfinanțare. În lipsa unor soluții interne, clubul nostru apelează de ani de zile la atacanți străini. Unul dintre exponenții acestui sezon vine din Portugalia.

Gonçalo Gregório a debutat încă din prima etapă și a prins minute în toate partidele, până la cea de la Botoșani, de pe 23 aprilie. Evoluțiile sale n-au fost întotdeauna cele pe care le așteptam, dar rămâne golgheterul echipei și atacantul care ne-a adăugat ceva puncte în clasament prin reușitele sale. În continuare avem nevoie de mai mult. Sperăm că tricourile pe care le-a probat îi vor aduce un plus de inspirație, așa cum au avut cei care le-au purtat în trecut.

Așa cum trio-ul „Gre-No-Li” a scris istorie pentru marele AC Milan din anii ’50, Dinamo și-a consolidat statutul de echipă mare în primul deceniu din acest secol prin „N&D”. Un cuplu ce a depășit faima trupei de la care a fost împrumutat numele. Prima lor întâlnire în alb și roșu s-a petrecut în sezonul 2001-02. Claudiu a venit în vară de la Universitatea Craiova, pentru a umple golul lăsat de plecarea lui Marius Niculae la Sporting, iar Danciu a reprimit tricoul în pauza de iarnă, după câțiva ani în culorile nepotrivite.

Într-o vreme în care aerul Diviziei A era încă poluat de industria „cooperativei”, Dinamo a câștigat bătălia pentru titlu în ultima etapă, după o cursă palpitantă contra celor de la FC Național. Dincolo de jocuri de culise și omenii pe la Piatra Neamț, forța ofensivă a clubului nu putea fi pusă sub semnul întrebării. Am scăpat eventul în finala Cupei contra Rapidului, dar am rămas cu satisfacția primei victorii în Ghencea după 13 ani, în semifinalele competiției, grație unui gol antologic înscris de Niculescu.

După cele două sezoane cu echipament colorat 50/50, ne întorceam la un design simplu și complet roșu. Ioan Andone s-a întors pe banca lui Dinamo pentru al doilea mandat în sezonul 2010-11. Venea chiar din Giulești, acolo unde a sărbătorit o victorie de senzație contra Stelei în acea primăvară, scor 5-1. Fotbalul românesc trăia o vară fierbinte, înaintea ultimului an (probabil din istorie) care trimitea campioana României direct în grupele UEFA Champions League. Miza era uriașă, iar pregătirile s-au desfășurat pe măsură. Doar că dintre clasicele favorite, titlul a mers tocmai la Galați.

Dinamo a început sezonul cu 21 de goluri în primele 6 etape. Cam tot atâtea am înscris anul acesta în 30 de etape. Totul mergea însă mai ușor atunci când atacul era format din fotbaliști precum Torje sau Liviu Ganea, artizanii acelei superbe reveniri din derby-ul cu Rapid. Defensiva ne-a trădat însă de multe ori pe parcursul acelui campionat, astfel că am terminat doar pe locul 6. Acesta este tricoul care a văzut, probabil, ultimele lacrimi reale vărsate pentru Dinamo, la sfârșitul finalei de Cupă de la Brașov, pierdută în fața Stelei.

A treia descălecare a lui Mircea Rednic în Groapă avea loc în apogeul erei Negoiță. La începutul sezonului 2015-16 eram aproape de prima ieșire din insolvență, dar situația pe plan sportiv trebuia redresată după un dezamăgitor loc șapte la finalul stagiunii precedente. În criză de atacanți după plecările lui Kamil Biliński și Marius Alexe, Puriul găsește de nicăieri două soluții ce vor forma ultimul cuplu de „gemeni ai golului”. Harlem Gnohéré și Marcel Essombé urmau să marcheze împreună 25 de goluri în acel sezon.

Victoria împotriva rivalilor de la Steaua/FCSB, din celebra seară ploioasă din noiembrie 2015 rămâne un etalon al acelei perioade. La fel și eliminarea acestora din semifinalele Cupei, prin golul minunat înscris de regretatul Patrick Ekeng. Nucleul echipei din acel sezon avea să continue munca ce a dus la ultimul trofeu obținut de Dinamo, Cupa Ligii din 2017. Din păcate, deciziile ulterioare din cadrul echipei au pornit declinul cu care ne confruntăm până în ziua de astăzi.