Din când în când fotbalul românesc ne mai oferă câte un motiv de bucurie. În ciuda fundăturii în care ne-am trezit cu acest sport, atât de adorat de români, echipa națională dovedește că mai este capabilă de a genera emoții pe care nu știam că le mai avem. Înainte de toate, calificarea la Euro 2024 ar trebui să reprezinte punctul de plecare în procesul de normalizare a relației pe care jucătorii noștri o au cu publicul. În ultimii ani s-au spus multe și s-au făcut extrem de puține. Până la decolarea spre Germania, Edi și staff-ul său pare că au un teanc de teme de efectuat.
Câinii din Ștefan cel Mare au fost prezenți în cadrul tuturor participărilor noastre la Campionatele Europene, 5 la număr până acum. Dacă prezentul nu ne oferă perspectiva unor potențiale convocări dinamoviste pentru vara viitoare, ne uităm în trecut la cei care ne-au reprezentat culorile la cel mai înalt nivel continental.
EURO 84
Cu Mircea Lucescu pe bancă, echipa națională se califica în premieră la un Campionat European. Pe atunci formatul turneului conținea doar 8 echipe, astfel că România se putea lăuda cu pătrunderea în elita continentului. Sorții ne-au trimis într-o grupă cu Spania, Germania de Vest și Portugalia. Terminam pe ultimul loc, cu doar un punct obținut în fața spaniolilor, dar impresia generală a fost una pozitivă.
Dinamo cucerea al treilea titlu consecutiv în 1984 și atingea apogeul pe plan european în semifinala cu Liverpool. Convocările în masă la Euro au venit cumva firesc. Am dat 5 jucători în lotul echipei naționale, cu doi mai puțini decât Universitatea Craiova, dar cu patru mai mulți decât viitoarea campioană a Europei din Ghencea.
Dumitru Moraru: evoluează doar în ultimul meci contra Portugaliei
Mircea Rednic: titular și integralist în toate cele trei partide din grupă
Ioan Andone: titular în cel de-al doilea meci din grupă contra Germaniei de Vest, rezervă neutilizată în celelalte două jocuri
Marin Dragnea: își face debutul în tricolor chiar la acest turneu final, este titular în primele două partide contra Spaniei și Germaniei de Vest, în ambele este înlocuit cu Aurel Țicleanu
Ionel Augustin: rezervă neutilizată în primele două jocuri, intră în ultimul meci contra Portugaliei, înlocuindu-l pe Rodion Cămătaru în minutul 34.
EURO 96
După performanța de la Cupa Mondială din Statele Unite, ne rezervam biletele pentru Euro 96 de pe primul loc dintr-o grupă cu Franța, și porneam în Albion cu un statut privilegiat. Planurile de a răzbuna „nedreptatea” din America n-au decurs conform așteptărilor, iar România se întorcea acasă fără niciun punct, o situație unică în istoria participărilor la Campionatele Europene.
Pe plan intern, Divizia A era dominată de Steaua, care dădea cei mai mulți jucători la lotul național. Dinamo încheia sezonul 1995-96 doar pe locul 5. Era o perioadă de tranziție în care clubul își căuta direcțiile, atât pe plan sportiv, cât și pe plan financiar. Prin urmare, un singur tricolor din lotul pentru Anglia era pe atunci legitimat la Dinamo.
Florin Prunea: titular doar în ultimul meci din grupă, împotriva Spaniei.
EURO 2000
Cântecul de lebădă al Generației de Aur a fost desfășurat în Belgia și Olanda. România lega patru calificări consecutive la turnee finale, o performanță ce astăzi pare imposibil de repetat. A fost vara tranziției în fotbalul nostru, de la experiența „greilor” Hagi și Popescu, la entuziasmul noului val reprezentat de Mutu și Chivu.
Începutul a fost anevoios, cu un egal în fața campioanei europene en-titre, Germania, și o înfrângere în prelungiri în fața Portugaliei lui Figo. Ultimul meci, contra Angliei, părea că va aduce o nouă eliminare timpurie a echipei naționale, dar revenirea din repriza secundă a adus prima și singura victorie a României la un Campionat European, alături de calificarea în sferturile de finală, acolo unde am cedat în fața Italiei.
Dinamo își completase în acea vară revenirea în elita fotbalului românesc printr-un event, iar principalii exponenți ai echipei au făcut pasul în echipa ce avea să ajungă între primele 8 ale Europei.
Ionuț Lupescu: a intrat în ultimele 5 minute din meciul cu Germania, și în a doua repriză din sfertul de finală cu Italia
Florentin Petre: a intrat în repriza secundă a meciului cu Portugalia și a fost titular în sfertul de finală cu Italia
Cătălin Hîldan: rezervă neutilizată
EURO 2008
După trei calificări ratate și zeci de jucători rulați în urma retragerii Generației de Aur, echipa națională își regăsea echilibrul și obținea calificarea la turneul din Austria și Elveția. Cu un Victor Pițurcă lipsit de noroc pe bancă, eram aruncați în cea mai dificilă grupă posibilă, alături de Italia (campioana mondială), Franța (vicecampioana mondială), și Olanda, cu care deja ne împrietenisem după ultimele două campanii de calificare.
Facem un meci nul, extrem de greu de privit, în fața tânărului Benzema ce bătea pe atunci la porțile afirmării, trecem pe lângă victorie în fața Italiei după penalty-ul ratat de Adrian Mutu, dar eram la mâna noastră în ultima etapă. Olandezii erau deja câștigători ai grupei și intră relaxați, dar nouă nu ne iese jocul și pierdem în cele din urmă calificarea în sferturile de finală.
Titlul câștigat de Dinamo din 2007 nu a putut fi păstrat și în sezonul următor, terminam pe locul 4 dar ne bucuram de un finish spectaculos cu victorii în fața Rapidului și a Stelei. Golgheterul sezonului, Ionel Dănciulescu, și cel mai în formă atacant român din acel moment, Florin Bratu, nu și-au găsit locul printre cei 23 de tricolori ce aveau să facă deplasarea în Elveția.
Bogdan Lobonț: integralist în cele trei meciuri, și probabil cel mai bun jucător al nostru de la acest turneu final
Cosmin Moți: rezervă neutilizată
Adrian Cristea: rezervă neutilizată
Ștefan Radu: rezervă neutilizată (deși împrumutat la Lazio, era încă jucătorul lui Dinamo)
Gabriel Tamaș și Marius Niculae au venit la Dinamo de la Auxerre (împrumutat), respectiv Inverness, după turneul final.
EURO 2016
După alte trei calificări ratate norocul ne surâde și prindem o grupă ideală în drumul spre Campionatul European din Franța. Bifăm prezența la rendez-vous cu ceva emoții, dar avem onoarea de a deschide turneul în fața țării gazdă. Suntem aproape de un egal istoric pe Stade de France, dar șutul lui Payet ne anulează acest scenariu de vis. Remizăm apoi cu Elveția și mergem cu încredere la Lyon pentru ultima etapă in fața Albaniei, o echipă considerată modestă. Nu ne-a ieșit socoteala, pierdem rușinos după golul lui Sadiku și ne întoarcem acasă cu bagajul plin de regrete.
Dinamo făcea un sezon decent în Liga I în 2015-2016, terminam pe locul 4 și jucam finala Cupei, pierdută la penalty-uri în fața celor de la CFR Cluj. Un singur dinamovist a fost considerat suficient de pregătit pentru a face față la turneul final.
Steliano Filip: a intrat în minutul 61 al meciului cu Elveția după accidentarea lui Raț.
Adam Nemec a fost în lotul Slovaciei și a semnat cu Dinamo după turneul final. De asemenea, albanezul Naser Aliji a venit în Ștefan cel Mare în pauza competițională a sezonului 2018-2019.
Lasa un comentariu