Dinamo București este, ca număr de trofee, al doilea cel mai galonat club de fotbal din România. Înființat în mai 1948 (MAI MULTE DETALII AICI), clubul cu sediul social în Șoseaua Ștefan cel Mare 7-9 a devenit, de-a lungul deceniilor, una dintre cele mai respectabile formații din Europa de Est.
Cu un total de 34 de trofee în palmares, echipa noastră a acumulat, în timp, 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României, o Cupă a Ligii și două Supercupe ale României. Am încheiat de 20 de ori pe locul secund, am pierdut 10 finale de cupă și 4 de supercupă. Avem și două semifinale europene, una de Cupa Campionilor (1984) și una de Cupa Cupelor (1990).
Astăzi demarăm unul dintre proiectele noastre de suflet și vom vorbi, periodic, de trofeele obținute de Dinamo în cele aproape 8 decenii de existență.
Începem, evident, cu primul titlu național, cucerit în 1955. Echipa alb-roșie a fost nevoită să aștepte 7 ani de la înființare pentru a deveni, pentru prima oară, numărul 1 în țară.
La prima vedere putem observa că, pe lângă cele 18 medalii de aur, avem alte 20 de argint. Cu puțină atenție, de-a lungul istoriei am fi putut fi cel puțin egali cu rivalii din Ghencea/Berceni.
Titlul din 1955 nu a venit din neant. Anterior, viitorii câini, pentru că încă nu purtam celebra poreclă, au încheiat campionatele din anii 1951, 1952 și 1953 pe locul secund.
Trebuie menționate două aspecte aici. La momentul respectiv și până la Cupa Mondială din 1994, la victorie se acordau doar 2 puncte în loc de 3.
Mai apoi, încă din 1950, pe model sovietic, sistemul de desfășurare al campionatului a fost primăvară-toamnă. Adică tot sezonul se disputa în interiorul unui an calendaristic. Din 1957 s-a revenit la actualul sistem, toamnă-primăvară.
3 ANI LA RAND SUB CCA. CAT SA MAI…?
De fiecare dată în cele 3 sezoane anterioare, Dinamo a încheiat pe poziția secundă sub rivala CCA București, viitoarea Steaua. Era, din păcate, prima epocă de aur a rivalilor militari din Ghencea.
Dinamo a reușit să cucerească, în premieră, titlul național în anul 1955 după o luptă crâncenă cu Flacăra Ploiești (Petrolul de astăzi) și Progresul București.
Alb-roșiii s-au impus la linia de finish, după 24 de etape, cu 37 de puncte acumulate, 3 mai multe decât prahovenii și 4 peste rivalii din București.
Sursă foto: Nelu Pop, Liviu Țerfea – Epopeea „câinilor roșii”
„DINAMO BUCUREȘTI a fost echipa care a obținut anul acesta titlul de onoare al campionilor. De la bun început trebuie subliniat că Dinamo a meritat primul loc, pe care l-a justificat prin cea mai valoroasă comportare. De altfel, DINAMO BUCUREȘTI cucerește acest titlu după o serie de campionate în care a fost totdeauna în lupta pentru primul loc, ca urmare a jocului de ridicată valoare pe care îl prestează componenții echipei, majoritatea jucători cu un prestigiu recunoscut în fotbalul nostru”, se arată într-un fragment al Sportului Popular de joi, 1 decembrie 1955.
Pentru a-și trece în palmares primul set de medalii de aur, Dinamo „a absolvit cu succes și ultimul său meci din acest campionat. Cu succes, dar… și cu emoții! Pentru că, după o repriză în care au jucat în stil de adevărați campioni, dominînd net, construind atac după atac și înscriind două goluri spectaculoase, dinamoviștii au încetinit alura în a doua parte a jocului […]”, se arată în continuare aceluiași material.
*Redăm, cuvânt cu cuvânt, articolele din presa vremii pentru un grad sporit de autenticitate
Vă prezentăm în premieră imagini de la meciul direct dintre Dinamo și Flacăra Ploiești din returul acelei ediții de campionat, o întâlnire decisivă în lupta pentru titlu. Disputat pe Stadionul 23 August, derby-ul a strâns peste 65.000 spectatori în tribune, conform presei din acea vreme. În urma remizei, scor 1-1, Dinamo își securiza un avans de 4 puncte în fruntea clasamentului, cu 3 jocuri rămase în calendar.
Lotul echipei Dinamo București pentru ediția 1955 a Diviziei A:
Portari: Florea Birtașu (18 meciuri), Petre Curcan (4 meciuri), Nicolae Panaghia (3 meciuri);
Fundași: Florian Anghel (6 meciuri), Gheorghe Băcuț (24 meciuri), Ladislau Băcuț II (24 meciuri), Iosif Szökő (18 meciuri, 1 gol);
Mijlocași: Valeriu Călinoiu (22 meciuri, 1 gol), Alexandru Nemeș (4 meciuri), Gheorghe Nițulescu (1 meci), Gheorghe Toma (24 de meciuri);
Atacanți: Carol Bartha (12 meciuri, 4 goluri), Onoriu Boian (7 meciuri, 1 gol), Alexandru Ene (23 meciuri, 14 goluri), Nicolae Magheț (11 meciuri, 2 goluri), Valeriu Neagu (23 meciuri, 10 goluri), Nicolae „Nicușor” Dumitru (21 meciuri, 2 goluri), Mihai Raica (1 meci), Ion Surdu (22 meciuri, 7 goluri).
Antrenor: Angelo Niculescu.
CONCLUZII?
Există câteva concluzii pe care le putem extrage de la primul titlu. În primul rând, spre deosebire de zilele noastre unde există jucători care apucă să joace 70-80 de meciuri pe sezon și se pot face chiar și 6 schimbări, lotul era foarte restrâns numeric în acea perioadă. Dinamo a cucerit primul titlu cu un lot format din 19 jucători care au bifat cel puțin un meci, iar numărul total de etape a fost de 24.
Frații Băcuț au fost prima pereche de jucători înrudiți pe linie sanguină care au făcut istorie la Dinamo. Le pot călca pe urme, în anii următori, frații Irimia? Rămâne de văzut.
Angelo Niculescu, considerat inventatorul tacticii de „temporizare” și fost jucător în „Groapă” (1948-1950), a fost pe banca tehnică la primul titlu din istorie. A antrenat Dinamo în perioadele 1953-1957, 1964-1966 și 1979-1980. A mai cucerit un titlu despre care veți citi aici în viitorul apropiat.
Observăm, de asemenea, prezența lui Nicolae „Nicușor” Dumitru în echipa primului titlu din istorie. Antrenorul care, în tandemul cu Cornel Dinu, a dus echipa în semifinala Cupei Campionilor Europeni din 1984 a cucerit, ca jucător sau antrenor la club 8 titluri naționale.
Lasa un comentariu