Voi, generații ce veniți din urmă, să știți că Dinamo a însemnat cândva mai mult decât ceea ce vedem astăzi. Atunci când clubul era condus de profesioniști, chiar și momentele dificile făceau parte din procesul de pregătire al succesului ce avea să urmeze. Așa s-a întâmplat cu clubul nostru la finele anilor ’80, într-o perioadă în care busola părea pierdută undeva departe de Șoseaua Ștefan cel Mare.
Mircea Lucescu a fost cel care a preluat o echipă destrămată după semifinala de Cupa Campionilor Europeni de pe Anfield, din urmă cu 40 de ani, și a dus-o până aproape de împlinirea unui vis. Sigur, putem discuta ore în șir despre forța și influența pe care Dinamo o avea în fotbalul românesc din acei ani, dar fără un know-how solid din punct de vedere sportiv, succesul european ar fi rămas doar un potențial obiectiv de partid. Cu jucători tineri, o parte din ei crescuți pe zgura de lângă Peluza Nord a Stadionului Dinamo, nea Mircea reconstruiește un club aflat în derivă și ajunge până în semifinalele Cupei Cupelor în sezonul 1989-90. Drumul a fost anevoios, cu opriri exclusiv prin zona balcanică, cu o schimbare de regim politic și încă una de denumire, eșuată din fericire. Adversarul din careul de ași al competiției a fost Anderlecht. Similar cu povestea Stelei din 1986, Dinamo pierde cu 1-0 în prima manșă de pe Constant Vanden Stock. O diferență ce putea fi recuperată.
Pe 18 aprilie 1990, într-un București aprins de fenomenul Pieței Universității, câinii luau cu asalt Stadionul Național pentru meciul ce putea trimite Dinamo în prima ei finală europeană. Desfășurarea ar fi greu de reprodus în cuvinte. O vizionare integrală a partidei ar fi obligatorie pentru orice examen de dinamovism. Fanii ce au avut șansa de a trăi pe viu acele momente au asistat la, probabil, cea mai bună repriză din istoria clubului. A lipsit doar golul, sau cel puțin așa a considerat arbitrul John Blankenstein la acel moment. Tehnologia goal-line era doar o utopie pe atunci.
Ca un indiciu al destinului ce avea să urmeze, după numeroase ocazii ratate de Dinamo, Van Der Linden deschide scorul în repriza secundă și o trimite pe Anderlecht în finală. Un meci halucinant, un arbitraj scandalos și o șansă irosită într-un moment cu care nu ne vom mai întâlni vreodată. O generație a cărui potențial abia începea să fie dezvăluit își trăia însă ultimele clipe împreună. Deschiderea granițelor a prilejuit exodul jucătorilor români spre Occident în schimbul unor sume importante de bani, niciodată expediate în conturile clubului.
Lasa un comentariu