În timpul celor 5 ani de pauză forțată, multe cluburi s-au desființat și mulți sportivi și-au pierdut viața pe front, astfel că peisajul fotbalului românesc începuse să arate diferit.
Inițial s-a discutat la nivelul Federației că reluarea campionatului oficial va avea loc din sezonul 1947-48, până atunci urmând să aibă loc competiții regionale și baraje de calificare pentru stabilirea componenței viitorului sezon de primă ligă.
Ulterior, la începutul lunii august 1946, decizia a fost întoarsă și s-a stabilit ca primul sezon al Diviziei A de după război să înceapă chiar la sfârșitul lunii, componența fiind stabilită pe criterii geografice: 4 cluburi din București, 2 din Cluj și câte unul din mai multe orașe importante ale României.
Cele 4 cluburi bucureștene selectate au fost primele 4 clasate în campionatul „Onoarei”, recent încheiat, despre care nu s-a știut la început că va avea această importanță majoră.
Astfel, Carmen, Ciocanul, CFR și Juventus au fost incluse în prima divizie, iar Unirea Tricolor, aflată pe locul 5 la egalitate de puncte cu Juventus, dar cu golaveraj mai slab, a fost nevoită să se întoarcă în Divizia B, deși teoretic clubul din Obor era la acel moment campion en-titre.
Ciocanul București a disputat primul joc al noului sezon contra celor de la Ferar Cluj, debutând cu o victorie, scor 1-0.