Nu mai reprezintă niciun secret faptul că povestea celor două mari cluburi care au dominat România în ultima jumătate a secolului XX își are originile în controversații ani în care regimul comunist a acaparat țara, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Așa cum ne dorim să prezentăm istoria cât mai obiectivă a clubului Dinamo, trebuie să discutăm și despre modul în care a apărut rivalul etern din vestul capitalei.
Asociația Sportivă Armata a fost numele inițial al clubului Ministerului Apărării, fondat în 7 iunie 1947 și introdus inițial în Divizia B.
La sfârșitul lunii iulie 1947 au fost anunțate echipele ce vor lua startul noului sezon al primului eșalon fotbalistic național.
Prima mențiune a acestui club în presa sportivă apare la 7 august, pe prima pagină din Sportul Popular. Deoarece „din viața noastră sportiva nu putea lipsi Armata”, prin vocea conducătorilor Dumitru Petrescu și Mihail Lascăr s-a cerut introducerea acestei echipe direct în Divizia A. Până în acel moment nu exista un astfel de precedent, astfel că era nevoie ca AS Armata să ia locul unui alt club deja existent în prima divizie.
Inițial s-a găsit o soluție ca echipa armatei să intre în Divizia B, în locul Asociației Sparta București (vechiul și viitorul Sportul Studențesc, rebranduit după război).
La sfârșitul lunii august, cu puțin timp înaintea debutului noului sezon, a fost publicat programul Diviziei A, ce includea partidele echipei Carmen București, iar la doar o zi distanță, pe 21 august, Sportul Popular anunța excluderea echipei Carmen din Divizia A. Așa cum am observat din finalul sezonului precedent, clubul patronat de Ion Mociorniță nu era unul agreat de noul regim.
Carmen era ultimul club particular și profesionist din România, neafiliată vreunui sindicat, cu toate că făcea parte formal din resortul rural-urban. Problemele au început încă din finalul anului 1945, atunci când Carmen a refuzat să dispute un meci amical contra echipei sovietice Dinamo Tbilisi, un joc care ar fi fost aranjat la comanda Anei Pauker, Ministrul de Externe de la acel moment. Situația a fost considerată de neacceptat, iar echipa lui Mociorniță a primit numeroase mustrări publice și o interdicție de a susține meciuri internaționale.
Întreaga situație a fost speculată mai târziu de către conducerea FRFA, care a găsit astfel un prilej de a elibera un loc în Divizia A pentru noul club al Armatei Române, evenimentul fiind considerat „un mare succes al sportului militar”.
