Venirea lui Béla Guttman pe banca Ciocanului a fost privită ca o mare lovitură în fotbalul românesc. Clubul a încheiat un tur de campionat bun, pe poziția a treia, dar sfârșitul anului 1946 vine cu primele zvonuri cum că antrenorul maghiar ar urma să plece de la Ciocanul la sfârșitul sezonului.
În pauza de iarnă, Guttman a plecat la Budapesta, de unde nu s-a mai întors, fiind angajat la Ujpest, clubul pe care l-a mai condus și în trecut. Legenda spune că una dintre nemulțumirile sale a fost legată de încercările de intervenție în cadrul echipei din partea unui conducător al Ciocanului. O practică rămasă cumva în ADN-ul fotbalului românesc și în prezent.
Ciocanul pierdea astfel un antrenor de mare valoare, care avea să își continue cariera încă 3 decenii la cel mai înalt nivel european, bifând cluburi precum AC Milan, FC Porto sau Benfica, formație cu care a cucerit două Cupe ale Campionilor în 1961 și 1962.
După ce a adus cel mai important titlu european la Lisabona pentru a doua oară consecutiv, Guttman a cerut o mărire de salariu care i-a fost refuzată, situație care l-a determinat să demisioneze și să lanseze celebrul blestem asupra clubului, de 100 ani fără vreun alt trofeu european.
Povestea a rămas în folclorul fotbalului deoarece Benfica a mai disputat de atunci încă 8 finale (3 de Cupa Campionilor și 5 de Cupa UEFA/Europa League), fără a mai reuși vreun succes.